Unele povesti reale,gasesc nativ,modul in care sa fie perpetuate.In cazul de fata,avem povestea castelului Iulia Hasdeu si a doamnei Hasdeu-adica doamna Jenica Tabacu,directorul castelului pe care aceasta il administra si proteja de ani buni.Pentru cei care nu stiu,doamna Jenica Tabacu a fost gasita vineri 21 decembrie,spanzurata in propria casa.Cine a fost Jenica Tabacu?
Anul acesta,cand am vizitat castelul Iulia Hasdeu,am avut privilegiul sa o cunosc pe doamna Jenica Tabacu.O doamna care inca din clipa in care o intalneai,ochii ei patrunzatori incercau sa afle cum te-ar putea convinge sa te bucuri de exeperienta vizitei.Acea vizita in care tu,patrundeai in lumea metafizica-castelul Iulia Hasdeu, pe care Iulia Hasdeu a conturat-o prin planurile transmise tatalui ei-Bogdan Petriceicu Hasdeu,in cadrul sedintelor de spiritism.
Din 1995 şi până în 1998, Jenica Tabacu a fost muzeograf la instituţia de cultură pe care avea să o conducă de la finalul anilor 1990 şi până în prezent.
Aproape toată cariera, Jenica Tabacu s-a axat pe studiul operei şi al vieţii savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu, dar nu a ignorat nici activitatea culturală a fiicei acestuia, Iulia.
In anul 2006 doamna Jenica Tabacu a devenit doctor in filologie ”Magna cum laudae” cu tema” Viata si activitatea lui B.P.Hasdeu intre anii 1888-1907”.In prezent,Jenica Tabacu era preocupata sa traduca si sa publice manuscrisele ”spiritiste” ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Demn de remarcat si mentionat este faptul ca in paralel cu studiul operei savantului,Jenica Tabacu s-a luptat sa pastreze in proprietatea statului Castelul Iulia Hasdeu ,desi urmasi(unii asa-zisi)ai familiei au revendicat in instanta valoroasa constructie.Procesul care a durat ani de zile,a fost castigat de adminsitratia din Campina,insa meritul major revine ”doamnei Hasdeu”-Jenica Tabacu!
De ce s-a sinucis ”paznicul” muzeului?
Aparent,motivul care sta in spatele sinuciderii se gaseste in ”probleme de sanatate”,fapt care ridica nenumarate intrebari:”Ce probleme de sanatate avea doamna Jenica Tabacu?Stia familia despre aceste probleme?Daca acestea erau atat de grave,de ce acestea au ramas ascunse?”
Cand nimeni nu vine cu o declaratie,”un motiv”,presa inventeaza
Da,chiar asa s-a si intamplat,pentru ca deja,anumite siteuri,si trusturi de presa,nascocesc tot felul de motive care mai de care mai socante si stupide.De exemplu un site care se pretinde ortodox,si anume OrtodoxINFO,scrie:”S-a spanzurat Jenica Tabacu,muzeografa Castelului satanist!”
Nu vreti sa intrati pe acest site,deoarece motivele invocate de cel care a scris articolul,sunt aberante,precum ca spiritismul i-a luat viata.
Altii,nu-mi mai bat capul sa mentionez sursa(va las pe voi sa-i gasiti),asociaza moartea doamnei Jenica Tabacu nu doar cu spiritismul ci si cu masoneria.(facand legatura cu simbolurile ”masonice” din castelul Iulia Hasdeu).
Pentru cei care abereaza!
Doamna Jenica Tabacu a realizat intr-un timp atat de scurt,ceea ce unii viseaza cu ochii deschisi.Un castel abandonat,condamnat de unii la uitare,a renascut asemeni pasarii Phoenix din cenusa,prin inteligenta si personalitatea acestei femei extraordinare.In plus,scrisorile lui B.P.Hasdeu ”spiritiste” au fost traduse tocmai prin eforturile acestei femei.Pasiunea doamnei Jenica Tabacu pentru acest castel,pentru operele literare ale lui B.P.Hasdeu si ale Iuliei,au fost identificate ca facand parte din propria ei viata.Efectiv,doamna Jenica Tabacu,traia,respira,simtea totul ca si cum ar fi fost un membru al familiei Hasdeu,nu intamplator sotul ei o numea ”doamna Hasdeu”.
Doamna Jenica Tabacu isi schimba fisa postului
Cine este acum doamna Jenica Tabacu?Pentru unii,o doamna cu o personalitate puternica care va ramane vie in amintirea acestora,pentru altii o simpla persoana de care poate nu au auzit niciodata,pentru familie-o mama si sotie iubitoare cu un caracter extrem de puternic.
Pentru castelul Iulia Hasdeu,doamna Jenica Tabacu este de azi inainte,”PazniculCastelului”.
Nu stiu daca va indrazni vreodata cineva sa faca vreun rau acestui castel,pentru ca povestea continua....
"Trecuse sase luni de la moartea fiicei mele. Era in martie - iarna plecase: primavara nu sosea inca. Intr-o seara umeda si posomorata, sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca intotdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane.
Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu; dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si ii rezema varful de luciul hartiei.
Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic.
Deodata, mana mea se puse in miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire" Julie Hasdeu. ("Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga".)
Era scris si iscalit cu slova fiicei mele." (Bogdan Petriceicu Hasdeu)
...J.T
Comentarii
Trimiteți un comentariu