Treceți la conținutul principal

Revolutia din 1989-SA INVATAM DIN ISTORIE!

Cam pe la ora pranzului,daca nu chiar putin mai tarziu,in anul 1989 ,in ziua de 22 decembrie,aveam paisprezece ani si jucam fotbal cu cativa prieteni in fata blocului.
Imi amintesc ca unul dintre prieteni,fusese faultat,si tocmai obtinusem o lovitura libera.In timp ce ne certam cine sa execute acea lovitura,toti am incremenit cand am auzit o voce de barbat,strigand de la balcon "Ceausescu a cazut!"
  Brusc,nimanui nu i-a mai pasat de lovitura libera;ne-am imbratisat si topaiam strigand de fericire de parca castigasem cupa mondiala.
 In timp ce noi ne bucuram,si sarbatoream caderea regimului comunist,imi amintesc si azi de parca ar fi fost ieri,cum o batranica care de ceva vreme ne tot privea,ne-a spus un lucru care atunci,putea sa o coste scump:
-Copii,nu va bucurati!Credeti ca va fi mai bine?O sa vedeti ca va fi mai rau!
  Pe moment,unii au injurat-o,altii au amenintat-o ca daca nu tace,ii vor fi sparte geamurile,iar cei mai multi nu aveau nici timpul si nici dispozitia de a o baga in seama pentru ca euforia care se instalase odata cu anuntul fugii lui Ceausescu,ne-a facut brusc,dintr-un popor amarat,si ingreunat de lipsuri,griji si necazuri,un popor fericit,mandru ca a invins!

     In acel an,locuiam in cartierul Stefan cel Mare din Sacele-Brasov,un cartier care de obicei era animat de copii galagiosi ce se jucau,muncitori care se strangeau in fata blocului la un pahar de vorba,femei care impleteau mileuri din macrame," si puneau tara la cale".
 In acea zi de 22 decembrie,1989,am vazut insa un cartier pustiu;toata lumea se afla in apartament,urmarind cu sufletul la gura,ceea ce avea sa se numeasca generic "Revolutia din '89".

Emotia acelor momente din anul 1989,credeti-ma,este vie si azi!
 Ajuns in casa,pe ecranul televizorului alb negru-un Diamant, (cei care ati avut asa ceva,probabil ca si vizualizati si va amintiti ca atunci cand imaginea se dadea peste cap,televizorul isi revenea cu o palma sau un pumn),a aparut poetul  Mircea Dinescu si actorul Ion Caramitru,sustinuti in fundal de un grup.
Vocea poetului Mircea Diaconu,a reusit in acele momente de tensiune,panica,si ingrijorare,sa aduca speranta si sentimentul sigurantei :"Fratilor,suntem liberi,dictatorul a fugit!"


                                                                         

   Si totusi,astazi,dupa 28 de ani,realizam ca in acele momente ale revolutiei din 1989,am fost intoxicati grosolan prin manipulare,manipulare care a imbracat numeroase forme.Spre exemplu:" Apa a fost otravita!Teroristii se indreapta spre urmatoarele obiective... Se trage in zona cutare..."
  Astfel ca aceste anunturi care au fost lansate chiar prin intermediul postului de televiziune national,au provocat isterie colectiva,panica,suspiciune,si chiar au indemnat la actiuni necugetate.

   Dar haideti sa ne intoarcem in timp,si pentru cateva clipe sa rememoram,sau sa traim acest moment istoric.

22 decembrie 1989, ora 12.09: Ceauşescu fugea de pe sediul CC al PCR. În zona celor care „lucrau" pentru înlăturarea regimului se aştepta semnalul. El a venit prin Televiziune: „Dictatorul a fugit!". Era aşteptat noul lider, înlocuitorul lui Ceauşescu. Câţiva ştiau cine este şi ce hram poartă.
  
 Cu cateva ore inainte...

 Pe 22 decembrie 1989, între orele 6.00 şi 12.00, Nicolae Ceauşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe în sediul Puterii comuniste. În timp ce coloanele de muncitori veneau spre sediul Comitetului Central al PCR, „nea Nicu” încă se mai gândea la o reprimare sângeroasă a demonstranţilor.

Stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 22 decembrie 1989, ora 10.00

Vineri, 22 decembrie 1989. La ivirea zorilor, în Capitală încă mai mirosea a praf de puşcă, după prăpădul făcut de forţele de represiune în timpul nopţii. Sângele oamenilor împuşcaţi în zona Sălii Dalles a fost spălat, pentru a acoperi urmele intervenţiilor violente, iar sloganurile anticeauşiste de pe ziduri au fost acoperite cu vopsea.
În sediul puterii, la CC al PCR, Ceauşescu îşi pregătea rezistenţa. Ordonase ca militarii să recurgă la orice mijloace pentru a opri mulţimea care se pregătea să vină spre Piaţa Palatului.
„La metrou să se dea cu gaze lacrimogene!“
Pe 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu s-a trezit la ora 6.00. „Pe la 6.30 s-a întâlnit cu fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, adjunctul ministrului Apărării. Discuţia a avut loc în Cabinetul 1 din sediul CC.
 Ilie Ceauşescu venise să-i sugereze fratelui său să schimbe strategia şi să facă schimbările dorite de Moscova. Îl îndemna să fie mai conciliant, să negocieze. Dar şeful statului i-a dat exemplul chinezesc cu Piaţa Tien An Men şi i-a spus lui Ilie să plece”, explică istoricul Alex Mihai Stoenescu.

                                                                         


Nicolae Ceauşescu a primit raportul de dimineaţă. Secretarul de cabinet al lui Ceauşescu, Mihai Hîrjău, a reconstituit momentul în 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie: „În anticameră i-am găsit pe Dăscălescu şi pe Bobu. Aşteptau să iasă ori el, ori ea. În jurul orei 6.30 a ieşit Elena Ceauşescu şi ei i-au spus că în oraş au început să apară concentrări de oameni în diferite puncte. Pe la gurile de metrou, pe la Pipera, la Turbomecanica. După care, ea a intrat în birou la Ceauşescu. A ieşit şi Ceauşescu, îmbrăcat sumar, într-un halat de baie, e greu de descris cum arăta. Avea o figură descompusă. Le-a dat indicaţia ca orice încercare de regrupare să fie reprimată cu brutalitate. A spus: «Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!» şi să fie aduse Gărzile patriotice, să se facă apel la uzine”.

Pregătirea de luptă

În ciuda avertismentelor primite de la Ilie Verdeţ (în seara de 21 decembrie) şi de la Ilie Ceauşescu (în dimineaţa de 22 decembrie), Nicolae Ceauşescu a continuat să creadă în „servirea cauzei”. El vedea totul ca pe o luptă eroică pentru salvarea socialismului mondial, grav ameninţat de înţelegerile sovieto-americane şi de agenţii care mişunau prin România. Inclusiv în palatul său, căci dictatorul îşi suspectează apropiaţii că s-au dat cu duşmanul.
Secretarul Mihai Hîrjău avea să-şi amintească de întâlnirea dintre Ceauşescu şi conducătorii ministerelor de forţă: „În jurul orei 7.00 i-a chemat înăuntru, în cabinet, pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Au stat câteva minute şi au plecat precipitaţi la punctele lor de comandă, care erau stabilite de seara”.
Să vină Stănculescu!
Nemulţumit de informaţiile primite de la cei trei responsabili cu ordinea, Ceauşescu încearcă să grăbească schimbarea, care peste numai câteva ore îi va fi fatală. „La ora 7.00, Ceauşescu a cerut legătura cu Victor Stănculescu. Eu atunci am aflat că-l chemase de la Timişoara. Am sunat la cabinetul lui şi mi-a spus că este la Spitalul Militar. Am vorbit cu el, personal, la spital şi i-am spus că l-a chemat Ceauşescu. Mi-a spus că nu poate să vină, că are piciorul în ghips, dar îl poate trimite pe adjunctul său cu probleme de înzestrare. I-am spus lui Ceauşescu că Stănculescu nu poate să vină şi mi-a spus să-l chem pe Ilie Ceauşescu”, declara Hîrjău, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”.

„Doping“ cu coniac fin

Cei care au vorbit cu Ceauşescu în orele următoare au simţit mirosul de alcool fin pe care-l răspândea respiraţia acestuia. Niciun mister: dis-de-dimineaţă, dictatorul a băut două sticluţe mici de coniac Courvoisier, din „rezerva” secretarului de cabinet Constantin Manea.
De asemenea, Ceauşescu şi-a găsit timp să-şi facă şi injecţia cu insulină pe care o neglijase de câteva zile. În mod normal, el îşi injecta insulină de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, altfel îi creştea glicemia foarte mult. Diabetul îi măcina tot mai serios sănătatea lui Ceauşescu.

Încercarea cu Ilie Ceauşescu

După ce a primit rapoarte de la toţi oamenii din jurul lui, puţin după ora 8.00, Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. Aceasta este şedinţa în care Vasile Milea se bâlbâie şi nu este în stare să-i prezinte comandantului suprem un raport despre starea trupelor.
Ceauşescu ţipă la el şi rosteşte celebra replică: „Marş şi adu trupele!”. Vizibil marcat de această reacţie a dictatorului, Milea „bântuie” aproape o oră prin sediul CC, apoi sfârşeşte, la ora 9.35, într-un birou de la etajul 6. Ceauşescu anunţă că generalul Milea s-a sinucis şi îi pune eticheta: „laş şi trădător”.

                                                                             


În acest timp, Ilie Ceauşescu revine la biroul fratelui său, chemat de secretarul Hîrjău. „Am intrat în Cabinetul 1 şi mi-a spus: «Uite, Milea s-a sinucis». Era afectat atunci. Era şi ea acolo, lângă el. Şi el mi-a spus: «Te pregăteşti să iei comanda Armatei!». Îi zic: «Eu nu pot să iau comanda Armatei. Nu e calitatea mea». Aşa că mi-a zis: «Atunci du-te şi te-mbracă militar şi te duci la minister! Nu mai pierde timpul aici!». Aşa că am refuzat. Oricum, nu îmi dădea comanda Armatei, dar probabil a încercat, că deja îl chemase pe Stănculescu”, a declarat Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989.

Elena şi cheia de seif

Un episod controversat se petrece puţin după ora 9.30, când cuplul dictatorial aflase despre moartea lui Milea. Elena Ceauşescu îşi chemă aghiotantul, pe căpitanul Marian Rusu. Acesta avea să declare Comisiei Senatoriale în 1995: „În dimineaţa zilei de 22 decembrie am fost chemat de Elena Ceauşescu, în jurul orei 9.30. Am fost trimis până acasă la ei, în Primăverii, să iau o cheie. Am mers până la reşedinţă, am luat cheia. Ştia de ea femeia din casă care se ocupa de femeile de serviciu, răspundea de reşedinţa de la Snagov, era un fel de intendentă. O chema Suzana, mi-a dat cheia şi am adus-o la sediu. Era o cheie mare – dacă vreţi, ca o părere, o cheie de seif, deci pentru o casă de bani. Dar unde era această casă de bani, la Cabinetul 1, la Cabinetul 2, nu am de unde să ştiu”.

Cheia respectivă a ajuns la Elena Ceauşescu după ora 10.00. Această poveste este legată de prezenţa unui pachet şi a unei mape de piele pe parcursul fugii soţilor Ceauşescu din sediul CC spre Snagov şi apoi spre Boteni-Sălcuţa, unde avea să aterizeze elicopterul prezidenţial în jurul orei 13.00.

„Cu picioarele rupte să vină, altfel îl aduc arestat!“

După ce a primit confirmarea, de la oamenii săi de încredere, că generalul Milea a fost găsit împuşcat, secretarii de la Cabinetul 1 au continuat telefoanele către generalul Stănculescu. „Am sunat la Stănculescu la Cabinet, pe firul scurt, şi mi-a spus aghiotantul că e acasă. I-am spus lui Ceauşescu ce se întâmplă, că are piciorul în ghips, şi a ţipat: «Cu picioarele rupte să vină, şi să vină în cinci minute! Să nu se joace, că-l aduc arestat!»”, a relatat Constantin Manea, unul dintre secretarii de cabinet ai lui Ceauşescu.
Într-un sfert de oră de la această ieşire violentă, Stănculescu s-a conformat şi a venit la Palat. El avea să constate că sediul CC era păzit de oameni înarmaţi până-n dinţi. Ceasul arăta 9.50. Povesteşte generalul Stănculescu: „Am intrat în Cabinetul 1, în holul din faţă. Pe parcurs, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică.
M-am dus la Ceauşescu la birou. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm“.

„Luptăm sau nu luptăm?“

Pe la ora 10.00, după numirea lui Stănculescu ca ministru al Apărării, Nicolae Ceauşescu dictase deja consilierilor săi de presă comunicatul despre sinuciderea lui Milea. A urmat o şedinţă CPEx, în care „nea Nicu” a vrut să se convingă dacă „tovarăşii” mai luptă cu el până la capăt.
Unul dintre membrii CPEx, Ion Radu, fusese trimis de Ceauşescu să ia pulsul evenimentelor. „Ce-ai făcut, Radu?”, a întrebat Ceauşescu. Ion Radu a răspuns: „Am fost, aşa cum aţi ordonat. A fost imposibil să intrăm în discuţii. Nu am izbutit să intrăm în uzină. Plecau de la ICEM şi de la Turbomecanica din Militari. Au plecat şi de la «23 August». Tovarăşul Avram nu a putut să-i mai reţină. S-a oprit toată activitatea la cuptoare”.
Atunci, Ceauşescu recunoaşte că e vorba de o acţiune bine organizată şi face o informare asupra morţii lui Milea, după care a declarat stare de necesitate în întreaga ţară. Era trecut de ora 10.00. Principala întrebare pusă de Ceauşescu slugarnicilor din jurul său a fost dacă vor lupta toţi până la capăt. Răspunsul a venit în cor: „Luptăm, tovarăşe secretar general!”.


                                                                           





Lovitura de stat a lui Stănculescu

În timp ce Nicolae Ceauşescu primea confirmarea membrilor CPEx că vor lupta alături de el, generalul Victor Stănculescu oprea trupele care – la ordinul anterior al lui Milea – veneau să facă prăpăd în Bucureşti.
Momentul deposedării lui Ceauşescu de putere este relatat de istoricul Alex Mihai Stoenescu. „Stănculescu emite ordinul de la ora 10.07: RONDOUL – indicativul personal al lui Milea. Stănculescu transmite prin căpitanul Tufan, care se afla la etajul 6 al clădirii, ca şi când Milea trăieşte. Ordinul este ca trupele să se întoarcă în cazărmi, iar dacă se întâlnesc cu oamenii, să parlamenteze. Este momentul în care civilii se urcă pe tancuri. Stănculescu trimite spre cazarmă inclusiv TAB-urile din Piaţa Palatului, în timp ce grupa operativă de la etajul 1 le cerea să vină TAB-urile. De la 10.07 până la 10.40, Stănculescu repetă ordinele de întoarcere în cazărmi. Aşa s-a putut intra în Piaţă: pentru că TAB-urile plecaseră în urma acelor mesaje repetate transmise de Stănculescu. Acesta a fost momentul în care Stănculescu a iniţiat lovitura de stat. Ceauşescu i-a spus: «Mergi şi opriţi!», iar el a dat ordin ca militarii să nu tragă, să colaboreze”.

Tentativele de ieşire din CC

După lovitura de stat dată de Stănculescu, Ceauşescu avea să mai reziste două ore în sediul CC. Până la 12.09, când a decolat spre Snagov. După şedinţa CPEx, Ceauşescu a intenţionat să preia conducerea Armatei, însă directorul Cancelariei, Silviu Curticeanu, nu a mai apucat să scrie decretul.
La ora 10.59 a fost transmis la Radio şi la Televiziune comunicatul despre moartea lui Milea. Se strângea laţul. Clădirea CC nu mai era sigură, pentru că gărzile slăbiseră paza, iar Piaţa Palatului era plină de revoluţionari.
„Ceauşescu ceruse, după ora 10.00, de trei ori să părăsească clădirea. Prima a fost să fie scos prin subsol, însă cei de la Direcţia a V-a au spus că traseul nu este operaţional. A cerut apoi ca maşina să vină la scară. Marin Neagoe, şeful pazei preşedintelui, i-a spus să nu iasă că sunt muncitorii pe stradă. Era pe la ora 10.30. I-a cerut generalului Eftimescu, care era şeful grupei operative la etajul 1, să-i organizeze evacuarea cu forţe militare. În piaţă ar fi trebuit să fie TAB-urile, dar au fost trimise de Stănculescu spre cazarmă. Trebuia să vină cu chepengurile deschise. Să iasă direct de pe uşa CC în TAB-uri şi să plece în forţă trăgând foc, chiar omorând oameni. Cu TAB-urile astea avea în gând să ajungă la Snagov. A fost planul lui Eftimescu. În urma acestor eşecuri de a-l evacua s-a mers cu varianta cu elicopterul. Stănculescu ia legătura cu generalul Rus şi îi cere elicopterul. Stănculescu se înţelesese cu Neagoe. Au chemat să coboare două elicoptere. Cum Ceauşescu a plecat de la etajul 1, Vlad a dat ordinul de deschidere a uşilor”, a declarat pentru “Adevărul” istoricul Alex Mihai Stoenescu.



Speriati de intorsatura evenimentelor, sotii Ceausescu au oprit o masina si au cerut soferului sa-i duca la Targoviste, la Institutul pentru Protectia Plantelor. Soferul i-a dus, dar i-a turnat apoi la militie. Era ora 13.30. Un echipaj s-a dus sa-i retina.

Ion Enache, fost militian: “Ne-a vazut, a facut 3 pasi inapoi, a intrebat cine suntem noi, daca suntem cetateni ai Republicii Socialiste Romania si daca am venit sa arestam un sef de stat. Colegul i-a spus nu, am venit sa va oferim protectie.”

Asa i-au convins pe sotii Ceausescu sa plece din institut. Misiunea era insa alta: sa-i duca in sediul militiei judetene. Cladirea fusese inconjurata insa de multime, asa ca militienii au intors masina si s-au refugiat intr-o padure, de teama sa nu fie linsati de popor.

Ion Enache, fost militian: “A inceput Elena Ceausescu sa intrebe „Doamne, ce are lumea asta cu noi”. Nicolae Ceausescu spunea “Le-am dat mancare”. Le-am explicat ca painea, zaharul, uleiul sunt pe cartela. Nu le venea sa creada.”

Sotii Ceausescu s-au aratat curiosi sa afle cine a preluat conducerea tarii. Militienii le-au povestit ce s-a dat la televiziune.

Ion Enache, fost militian: “A zis ceva de Iliescu. Atunci ea a aspus „Vezi Nicule, ti-am spus sa-l termini la timpul respectiv, nu m-ai crezut.”

                                                                        
                                                                             


Odata cu lasarea serii, s-au reintors la sediul militiei. Acolo sotii Ceausescu au fost arestati de armata si dusi intr-o unitate militara. Era 22 decembrie, ora 18.00.

Vestea asteptata cu sufletul la gura de un intreg popor a coincis, in seara zilei de 22 decembrie, cu declansarea psihozei teroristilor. In Bucuresti, la ora 19.00, primii oameni mureau atunci in fata Comitetului Central.

Iar pana pe 24 decembrie, numarul mortilor cazuti in razboiul cu teroristii s-a ridicat la 957 in intreaga tara. Intr-un astfel de moment, in noaptea zilei de 24, s-a decis executarea cuplului Ceausescu. Iata ce spuneau, acum 5 ani, o parte dintre cei implicati.

Dan Voinea, fost procuror militar: „Se luase o hotarare cu privire la eliminarea fizica a sotilor Ceausescu la MApN, intre Ion Iliescu, generalul Stanculescu, Petre Roman, Silviu Brucan si Gelu Voican Voiculescu.”

Generalul Stanculescu a fost trimis la Targoviste sa se ocupe de organizarea momentului.

Victor Atanasie Stanculescu, fost ministru al Apararii: “N-a vrut nimeni sa se angajeze la acest proces. Eu, care stiam ce s-a intamplat la Timisoara si stiam ce s-a intamplat la Bucuresti, stiam ca asta trebuie oricum lichidat.”

Procurorul Dan Voinea a fost solicitat sa se ocupe de acuzare. Judecata cuplului ceausescu a avut loc in unitatea militara, pe 25 decembrie 89.

Dan Voinea, fost procuror militar: “Am facut un rechizitoriu de mana si cu minimum de probe pe care le aveam ne-am prezentat la Targoviste.”

                                                                          

Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu

Interesant dar deloc surprinzator,este faptul ca Ion Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Dovada?Jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, intr-un interviu il intreaba:
„A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”.
Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”.
                                                                            
„Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson.
„Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost "acuzator public" al "Tribunalului Poporului". Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:

Tartorul Brucan

 Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele".

Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu


Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989": „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional...», si aici, atentie: «...ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»".

Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”

Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul": „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare".

Grupul ucigas

Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii "M. V. Lomonosov" din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).

                                                               
Acesta este filmul sumar al evenimentelor revolutiei din anul 1989.Desigur,nu am luat in considerare si victimele revolutiei,care si-au dat viata traind ultimele clipe cu speranta ca Romania,va trai mai bine,desi realitatea de azi,in contextul politicii de guvernare a PSD-ului,ne face sa credem ca Ceausescu era mic copil.

Revenind la victoria poporului roman din anul 1989,bucuria a fost urmata in scurt timp de jale. Romanii si-au petrecut primul Craciun liber in cimitire. Pe 26 decembrie 1989, 13 orase-martir isi ingropau mortii. Romania era in doliu.
Insa ceea ce conta in mintea si inimile milioanelor de romani,era ca revolutia a invins!
 Iar in 1989,de Craciun, romanii si-au luat ratia de libertate,si oarecum,au simtit,desi astazi il vedem ca fiind un gest abominabil, ca prin executia cuplului Ceasusescu s-a facut dreptate.

                                                                             


Curajul si sacrificiul suprem al celor 1.000 de morti ne obliga sa rescriem viitorul, si sa nu uitam istoria!
Ar fi o lipsa de respect fata de cei care si-au dat viata in timpul revolutiei din 1989,daca am permite astazi unui alt corespondent comunist-PSD,sa calce pe memoria eroilor revolutiei,batandu-si joc de aceasta tara,aruncand la gunoi justitia,si tot ce ne identifica ca un stat democrat.
  Se pare ca traim timpuri,cand pentru inca o data,va trebui sa avem motive sa strigam:FRATI ROMANI,AM INVINS!"
  


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Reincarnarea,"un adevar tinut sub cheie" chiar de biserica

Revin cu un articol pe care in urma cu un an,l-am sters de pe acest blog,astazi reeditandu-l intr-o "nuanta mai captivanta" ce sper sa va atraga.

Cine suntem? De unde venim? Sunt intrebari clasice dar profunde ce se afla in mintea si pe buzele miliardelor de oameni ai acestei planete.
Unii sunt de parere ca insasi existenta noastra se datoreaza hazardului si evolutiei.
Altii,cred ca Dumnezeu ne-a creat,insa datorita pacatului Adamic,astazi experimentam suferinta ca si consecinta a pacatului pe care primii nostri parinti umani,Adam si Eva,l-au comis.
Insa,un numar impresionant de oameni,cred cu convingere ca existenta noastra este rezultatul deciziei noastre:"cand am venit pe acest Pamant,am ales",cu alte cuvinte,am ales sa ne reincarnam intr-un corp carnal,pentru a experimenta,a invata,a evolua traind intr-un mod mai intelept si luand decizii mai intelepte decat in viata anterioara pe care am trait-o.
Bine,vor spune unii,"dar eu nu-mi amintesc sa fi luat aceas…

Vampirii energetici-Cum poti recunoaste un vampir energetic?

Astazi ,mi-am propus sa vorbesc despre un "atac invizibil" pe care il simtim fiecare dintre noi,atac care poate veni din partea unui coleg de serviciu,a unei vecine,a unui prieten,sau a unei rude apropiate.
Acest atac,de obicei nu este facut in mod voit deoarece persoana nu realizeaza ca este un "vampir energetic" si cat rau poate face altora.
 De exemplu,in cazul meu,la locul de munca am o persoana care doar prin simpla prezenta,exprimarea nemultumirilor zilnice,spiritul de victimizare,reuseste sa te faca sa te simti "golit de energie".Aceasta persoana este un vampir energetic!
 Acum nu va imaginati ca vampirul energetic este un fel de vampir asemeni vampirilor pe care ii vedem in filme,nu,denumirea de vampir energetic se aplica acelor persoane care se hranesc cu energia ta.
 Acesti oameni sunt practic nesatui atat material,cat si emotional.
Indiferent cata atentie,timp,sau bani le dai,mai vor inca ceva in plus.Daca incerci sa-i faci sa se simta bine,se…

HAARP- acum si in Romania!

Astazi,mi-am propus sa scriu  despre  HAARP, desi as fi vrut sa scriu despre proiectul Blue Beam sau experimentul Philadelphia.De ce am ales sa vorbesc despre HAARP?Aflandu-ma in mijlocul de transport in comun,fara sa vreau am auzit o discutie interesanta intre doua doamne,trecute de 50 de ani.
- Eu cred ca astia fac experimente cu natura,ceva se intampla.
-Sa stii...cred ca si inundatiile astea sunt rezultatul experimentelor,am trait atatia ani si n-am vazut niciodata asa ceva.
    Recunosc ca discutia lor incepuse sa-mi placa,cu atat mai mult ca,imi petrec foarte timp timp,citind si documentandu-ma despre tehnologia militara HAARP,pacat ca a trebuit sa cobor:)
Oamenii,indiferent de mediul social,nivelul de educatie si instruire,zona unde se afla,inteleg foarte bine ca ceva se intampla cu mediul din jurul lor,insa foarte putini sunt dispusi sa se informeze,poate si pentru faptul ca la un moment dat,te izbesti de ceea ce numim:"Teoria Conspiratiei".
 In urma cu cativa ani…