Istoria este scrisa nu doar de barbati,ci si de numeroase femei care au lasat pentru posteritate o amprenta de nesters in istoria omenirii.Astazi va invit sa cunoastem doua femei extraordinare,despre care atunci cand eram copil,mama la rugamintile mele,in fiecare seara, trebuia sa-mi relateze povestea acestora,si oricat de des as fi ascultat povestea vietii lor,nu ma plictiseam niciodata.Practic,am crescut fiind impresionat de curajul si inteligenta acestor doua femei,despre care vom vorbi astazi.
Ioana d'Arc
Ioana d'Arc (1412-1431) este una din figurile emblematice ale Frantei si sfanta a Bisericii Catolice dar si foarte controversata intrucat unii autori au considerat ca era schizofrenica (auzea voci). A fost supranumita de francezi Fecioara din Orleans si i s-a atribuit faptul ca, in urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus sa redobandeasca Frantei pamanturile care erau dominate de Anglia in timpul Razboiului de o suta de ani (1337 - 1453).
Ioana d'Arc s-a nascut dintr-o familie de tarani din satul Domremy, aflat in Lorena. La varsta de 13 ani, sustinea ca aude voci launtrice care o indeamna sa se puna in slujba patriei. Multa vreme, nu i s-a dat atentie.
Totusi, in ciuda opozitiei familiei si a preotului din sat, ea porneste intr-o zi spre Chinon, unde se afla Delfinul Frantei, viitorul rege Carol al VII-lea, si unde ajunge tocmai in momentul cand detasamente de soldati se pregateau pentru eliberarea orasului Orleans, ocupat in acel an de trupele engleze.De mentionat ca Ioana d'Arc nu avea inca 18 ani.
Felul in care Ioana d'Arc ajunge in fata Delfinului,este interesant,deoarece legenda spune ca Delfinul,la rugamintile si sfaturile curtii-tematori fiind ca nu cumva Ioana d'Arc sa fie vreun asasin,incearca sa-i faca Ioanei o farsa.In scaunul regal,va pune un prieten,care va pretinde ca este rege.Jocul avea rolul de a testa capacitatile divine ale fecioarei,dar si intentiile ei.Aceasta il demasca pe pretinsul rege,iar in scurt timp il recunoaste pe Delfin printre zecile de barbati.
Unii istorici considera ca este greu de inteles cum fecioara din Orleans a ajuns cu usurinta in fata Delfinului, cum de a primit-o acesta si cum de i-a pus el imediat la dispozitie un detasament de 5.000 de soldati, ca sa porneasca in misiune. Trebuie totusi sa intelegem ca in peste o jumatate de mileniu, cat a trecut de atunci, istoria s-a impletit cu legenda si este chiar imposibil sa despletesti astazi una de alta.
Asta cu atat mai mult, cu cat faptele eroinei i-au incurajat pe patriotii vremii sa vada in ea acele virtuti pe care nu le gaseau totdeauna in bravura soldatilor si a ofiterilor, caliti deja in lupte, dar adesea dezamagitori.
Mica ei formatiune militara a reusit sa patrunda in orasul ocupat si sa fie primita cu ovatii de o populatie asupra careia ea insasi a facut o impresie fermecatoare prin tineretea sa, prin voiosie si speranta neinduplecata in victorie.
Cand a ajuns fata in fata cu trupele engleze, acestea au ramas ca paralizate vazand noul lor inamic, iar fortificatiile de rezistenta au cazut una cate una.
In toiul ultimului atac, a fost ranita, dar spre uimirea tuturor, s-a ridicat imediat in picioare, a luat steagul in mana si a pornit cu atata inversunare, incat ostile inamice au trebuit sa se retaga din oras, chiar a doua zi.
Faima ei s-a raspandit peste tot si atat francezii, cat si englezii erau convinsi ca ea dispune de puteri supranaturale. Dupa victorie, i s-a adresat fostului Delfin, devenit intre timp Rege, spunand ca misiunea ei a luat sfarsit si il roaga s-o lase se plece acasa, la parintii ei.
Regele a insistat sa mai ramana, ceea ce i-a fost fatal. In scurt timp, ea a explicat ca nu mai aude acele glasuri launtrice care o incurajasera candva, iar in timpul unul nou atac impotriva armatei rasculate a ducelui de Burgundia, fecioara din Orleans a cazut prizoniera.
In schimbul unei mari sume de bani, ducele a vandut-o englezilor care au intemnitat-o la Rouen, iar dupa un an de inchisoare au acuzat-o de vrajitorie si au adus-o in fata justitiei. Judecata a fost scurta, iar sentinta ferma: va fi arsa pe rug, fara drept de apel.
Soldatii englezi au ridicat rugul in piata mare din Rouen, unde pedeapsa a fost executata, in ziua de 30 mai 1431. Nationalismul romantic francez, aflat in cautare de mituri si legende, a transformat treptat personajul Ioanei d'Arc intr-o adevarata eroina nationala. Se considera ca actiunile ei au marcat debutul nasterii natiunii franceze aflata in lupta de eliberare de sub ocupatia engleza. Imaginea creata Ioanei d'Arc este a unei tinere luptatoare, care isi conduce soldatii din victorie in victorie cu crucea in mana.
In 1456, procesul Ioanei d'Arc a fost rejudecat, iar Fecioara din Orleans a fost declarata nevinovata. In 1909 ea a fost beatificata si in 1920 canonizata de Papa Benedict al XV-lea. In felul acesta catolicii au transformat-o intr-o sfanta.
Hypatia din Alexandria
Hypatia este prima femeie matematician cunoscuta din istorie. Ea a fost fiica lui Theon, unul dintre fondatorii Bibliotecii din Alexandria.
Născută între 355 şi 370 d.C. (data exactă este incertă), în Alexandria, a fost mare matematician, filozof şi astronom. Fiica a celebrului filozof greco-egiptean Theon, ea a studiat de la o varstă frageda în enorma biblioteca din Alexandria, ajungand în fruntea Scolii din Alexandria. O femeie cu o cultură impresionantă, ale cărei scrieri nu s-au păstrat, probabil din cauza unuia din multele incendii care au distrus biblioteca (există o incertitudine printre istorici, dar distrugerea Bibliotecii din Alexandria ar fi avut loc tocmai în timpul vieţii lui Hypatia, în anul 400 d.C.).
În ciuda absenţei scrierilor sale, alţi filozofi ai vremii vorbesc despre ea ca fiind una dintre minţile cele mai avansate existente în acele vremuri. A ajuns să formuleze ipoteze cu privire la mişcarea Pământului şi este foarte probabil că a încercat să depăşească teoria lui Ptolemeu, conform căreia Pământul se afla în centrul Universului.
Într-un timp în care femeile nu aveau acces la cultură şi educaţie, Hypatia a reuşit să se impună în lumea ştiinţifică şi să atragă aprecierea publică.Tatăl ei, Teon din Alexandria, un renumit filozof şi matematician, a supravegheat îndeaproape educaţia fiicei sale, care potrivit canoanelor vremii era o “fiinţă perfectă”. Deşi a fost o femeie deosebit de frumoasă, Hypatia a refuzat să se căsătorească şi s-a dedicat în exclusivitate studiului. Ea a fost acceptată în Museum, care reprezenta cea mai importantă instituţie de cercetare şi educare şi care a fost fondat de împăratul Ptolemeu. Aici a obţinut catedra de filozofie platonică, dar preda şi cursuri de muzică, astronomie şi matematică. A fost numită unul dintre cei mai buni oameni de ştiinţă şi filozofi ai epocii sale. Dintre lucrările sale, cea mai extinsă a fost compendiul despre Aritmetica lui Diofant (părintele Algebrei), dar şi opt volume ale unui tratat de Geometrie.
Hypatia este amintită ca fiind inventatorul astrolabului (astrolabul este un instrument folosit până târziu, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, pentru a măsura mişcarea aştrilor pe bolta cerească, mai exact, înălţimea stelelor în raport cu linia orizontului), planisferului (harta geografică care reprezintă toată suprafaţa Pământului) şi hidroscopului (instrument care era folosit pentru distilarea apei şi pentru măsurarea nivelului lichidelor, fiind totodată util celor ce doreau să distileze medicamente pe bază de alcool).
Într-un climat de fanatism, de repudiere a culturii şi ştiinţei în numele religiei creştine în creştere, Hypatia a fost asasinată prin lapidare de un grup de fanatici, în luna martie 415, într-o biserică.
În ziua de 15 martie 415, pe când se întorcea de la o plimbare, în faţa bisericii numite Kaisareion (care fusese un templu păgân), o mulţime nechibzuită de creştini a târât-o în incinta templului, i-a rupt veşmintele şi a lovit-o cu bucăţi de ceramică. Hypatia a murit. Dar mulţimea nu s-a mulţumit doar cu atât. I-a sfâşiat trupul în bucăţi şi l-a ars pe rug, în locul numit Kinaron.
În 415, episcop de Alexandria era Chiril.Pînă în 412, cât fusese episcop Theophil, Hypatia nu avusese dificultăţi. După această dată, viaţa ei a fost mereu ameninţată. În 413, moare elevul şi protectorul ei Synesios din Kyrene, care fusese numit episcop şi se convertise la creştinism. S-a păstrat corespondenţa dintre Hypatia şi Synesios.
În anul 415, neînţelegerile dintre episcopul Chiril şi guvernatorul din Alexandria, un anume Oreste, culminează. Oreste e acuzat că torturase şi ucisese, la iniţiativa evreilor, un membru al comunităţii creştine. Chiril porunceşte, în consecinţă, expulzarea evreilor şi distrugerea sinagogilor. Acesta este fundalul frământat şi plin de patimi al asasinării Hypatiei.
Viaţa şi moartea ei sunt relatate, printre alţii, de către Socrate Scolasticul, care a trăit în secolul al V-lea şi a scris o Istorie a Bisericii. Naraţiunea lui Socrate este cea mai completă.
Despre Hypatia s-au scris multe carti iar in 2009 a fost facut chiar si un film,in regia spaniolului Alejandro Amenabar intitulat "Agora".
Povestea Hypatiei, dar si a Ioanei d'Arc ar trebui sa ne faca sa reflectam asupra modului in care dogmele in general, de tip religios dar si ideologic,au fost de prea multe ori in istorie dusmanii libertatii de gandire,precum si o sursa a absurdei discriminari a sexului feminin,care fie ca vrem sau nu,au reusit sa-si lase amprenta de nesters in paginile istoriei.
Ioana d'Arc
Ioana d'Arc (1412-1431) este una din figurile emblematice ale Frantei si sfanta a Bisericii Catolice dar si foarte controversata intrucat unii autori au considerat ca era schizofrenica (auzea voci). A fost supranumita de francezi Fecioara din Orleans si i s-a atribuit faptul ca, in urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus sa redobandeasca Frantei pamanturile care erau dominate de Anglia in timpul Razboiului de o suta de ani (1337 - 1453).
Ioana d'Arc s-a nascut dintr-o familie de tarani din satul Domremy, aflat in Lorena. La varsta de 13 ani, sustinea ca aude voci launtrice care o indeamna sa se puna in slujba patriei. Multa vreme, nu i s-a dat atentie.
Totusi, in ciuda opozitiei familiei si a preotului din sat, ea porneste intr-o zi spre Chinon, unde se afla Delfinul Frantei, viitorul rege Carol al VII-lea, si unde ajunge tocmai in momentul cand detasamente de soldati se pregateau pentru eliberarea orasului Orleans, ocupat in acel an de trupele engleze.De mentionat ca Ioana d'Arc nu avea inca 18 ani.
Felul in care Ioana d'Arc ajunge in fata Delfinului,este interesant,deoarece legenda spune ca Delfinul,la rugamintile si sfaturile curtii-tematori fiind ca nu cumva Ioana d'Arc sa fie vreun asasin,incearca sa-i faca Ioanei o farsa.In scaunul regal,va pune un prieten,care va pretinde ca este rege.Jocul avea rolul de a testa capacitatile divine ale fecioarei,dar si intentiile ei.Aceasta il demasca pe pretinsul rege,iar in scurt timp il recunoaste pe Delfin printre zecile de barbati.
Unii istorici considera ca este greu de inteles cum fecioara din Orleans a ajuns cu usurinta in fata Delfinului, cum de a primit-o acesta si cum de i-a pus el imediat la dispozitie un detasament de 5.000 de soldati, ca sa porneasca in misiune. Trebuie totusi sa intelegem ca in peste o jumatate de mileniu, cat a trecut de atunci, istoria s-a impletit cu legenda si este chiar imposibil sa despletesti astazi una de alta.
Asta cu atat mai mult, cu cat faptele eroinei i-au incurajat pe patriotii vremii sa vada in ea acele virtuti pe care nu le gaseau totdeauna in bravura soldatilor si a ofiterilor, caliti deja in lupte, dar adesea dezamagitori.
Mica ei formatiune militara a reusit sa patrunda in orasul ocupat si sa fie primita cu ovatii de o populatie asupra careia ea insasi a facut o impresie fermecatoare prin tineretea sa, prin voiosie si speranta neinduplecata in victorie.
Cand a ajuns fata in fata cu trupele engleze, acestea au ramas ca paralizate vazand noul lor inamic, iar fortificatiile de rezistenta au cazut una cate una.
In toiul ultimului atac, a fost ranita, dar spre uimirea tuturor, s-a ridicat imediat in picioare, a luat steagul in mana si a pornit cu atata inversunare, incat ostile inamice au trebuit sa se retaga din oras, chiar a doua zi.
Faima ei s-a raspandit peste tot si atat francezii, cat si englezii erau convinsi ca ea dispune de puteri supranaturale. Dupa victorie, i s-a adresat fostului Delfin, devenit intre timp Rege, spunand ca misiunea ei a luat sfarsit si il roaga s-o lase se plece acasa, la parintii ei.
Regele a insistat sa mai ramana, ceea ce i-a fost fatal. In scurt timp, ea a explicat ca nu mai aude acele glasuri launtrice care o incurajasera candva, iar in timpul unul nou atac impotriva armatei rasculate a ducelui de Burgundia, fecioara din Orleans a cazut prizoniera.
In schimbul unei mari sume de bani, ducele a vandut-o englezilor care au intemnitat-o la Rouen, iar dupa un an de inchisoare au acuzat-o de vrajitorie si au adus-o in fata justitiei. Judecata a fost scurta, iar sentinta ferma: va fi arsa pe rug, fara drept de apel.
Soldatii englezi au ridicat rugul in piata mare din Rouen, unde pedeapsa a fost executata, in ziua de 30 mai 1431. Nationalismul romantic francez, aflat in cautare de mituri si legende, a transformat treptat personajul Ioanei d'Arc intr-o adevarata eroina nationala. Se considera ca actiunile ei au marcat debutul nasterii natiunii franceze aflata in lupta de eliberare de sub ocupatia engleza. Imaginea creata Ioanei d'Arc este a unei tinere luptatoare, care isi conduce soldatii din victorie in victorie cu crucea in mana.
In 1456, procesul Ioanei d'Arc a fost rejudecat, iar Fecioara din Orleans a fost declarata nevinovata. In 1909 ea a fost beatificata si in 1920 canonizata de Papa Benedict al XV-lea. In felul acesta catolicii au transformat-o intr-o sfanta.
Hypatia din Alexandria
Hypatia este prima femeie matematician cunoscuta din istorie. Ea a fost fiica lui Theon, unul dintre fondatorii Bibliotecii din Alexandria.
Născută între 355 şi 370 d.C. (data exactă este incertă), în Alexandria, a fost mare matematician, filozof şi astronom. Fiica a celebrului filozof greco-egiptean Theon, ea a studiat de la o varstă frageda în enorma biblioteca din Alexandria, ajungand în fruntea Scolii din Alexandria. O femeie cu o cultură impresionantă, ale cărei scrieri nu s-au păstrat, probabil din cauza unuia din multele incendii care au distrus biblioteca (există o incertitudine printre istorici, dar distrugerea Bibliotecii din Alexandria ar fi avut loc tocmai în timpul vieţii lui Hypatia, în anul 400 d.C.).
În ciuda absenţei scrierilor sale, alţi filozofi ai vremii vorbesc despre ea ca fiind una dintre minţile cele mai avansate existente în acele vremuri. A ajuns să formuleze ipoteze cu privire la mişcarea Pământului şi este foarte probabil că a încercat să depăşească teoria lui Ptolemeu, conform căreia Pământul se afla în centrul Universului.
Într-un timp în care femeile nu aveau acces la cultură şi educaţie, Hypatia a reuşit să se impună în lumea ştiinţifică şi să atragă aprecierea publică.Tatăl ei, Teon din Alexandria, un renumit filozof şi matematician, a supravegheat îndeaproape educaţia fiicei sale, care potrivit canoanelor vremii era o “fiinţă perfectă”. Deşi a fost o femeie deosebit de frumoasă, Hypatia a refuzat să se căsătorească şi s-a dedicat în exclusivitate studiului. Ea a fost acceptată în Museum, care reprezenta cea mai importantă instituţie de cercetare şi educare şi care a fost fondat de împăratul Ptolemeu. Aici a obţinut catedra de filozofie platonică, dar preda şi cursuri de muzică, astronomie şi matematică. A fost numită unul dintre cei mai buni oameni de ştiinţă şi filozofi ai epocii sale. Dintre lucrările sale, cea mai extinsă a fost compendiul despre Aritmetica lui Diofant (părintele Algebrei), dar şi opt volume ale unui tratat de Geometrie.
Hypatia este amintită ca fiind inventatorul astrolabului (astrolabul este un instrument folosit până târziu, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, pentru a măsura mişcarea aştrilor pe bolta cerească, mai exact, înălţimea stelelor în raport cu linia orizontului), planisferului (harta geografică care reprezintă toată suprafaţa Pământului) şi hidroscopului (instrument care era folosit pentru distilarea apei şi pentru măsurarea nivelului lichidelor, fiind totodată util celor ce doreau să distileze medicamente pe bază de alcool).
Într-un climat de fanatism, de repudiere a culturii şi ştiinţei în numele religiei creştine în creştere, Hypatia a fost asasinată prin lapidare de un grup de fanatici, în luna martie 415, într-o biserică.
În ziua de 15 martie 415, pe când se întorcea de la o plimbare, în faţa bisericii numite Kaisareion (care fusese un templu păgân), o mulţime nechibzuită de creştini a târât-o în incinta templului, i-a rupt veşmintele şi a lovit-o cu bucăţi de ceramică. Hypatia a murit. Dar mulţimea nu s-a mulţumit doar cu atât. I-a sfâşiat trupul în bucăţi şi l-a ars pe rug, în locul numit Kinaron.
În 415, episcop de Alexandria era Chiril.Pînă în 412, cât fusese episcop Theophil, Hypatia nu avusese dificultăţi. După această dată, viaţa ei a fost mereu ameninţată. În 413, moare elevul şi protectorul ei Synesios din Kyrene, care fusese numit episcop şi se convertise la creştinism. S-a păstrat corespondenţa dintre Hypatia şi Synesios.
În anul 415, neînţelegerile dintre episcopul Chiril şi guvernatorul din Alexandria, un anume Oreste, culminează. Oreste e acuzat că torturase şi ucisese, la iniţiativa evreilor, un membru al comunităţii creştine. Chiril porunceşte, în consecinţă, expulzarea evreilor şi distrugerea sinagogilor. Acesta este fundalul frământat şi plin de patimi al asasinării Hypatiei.
Viaţa şi moartea ei sunt relatate, printre alţii, de către Socrate Scolasticul, care a trăit în secolul al V-lea şi a scris o Istorie a Bisericii. Naraţiunea lui Socrate este cea mai completă.
Despre Hypatia s-au scris multe carti iar in 2009 a fost facut chiar si un film,in regia spaniolului Alejandro Amenabar intitulat "Agora".
Povestea Hypatiei, dar si a Ioanei d'Arc ar trebui sa ne faca sa reflectam asupra modului in care dogmele in general, de tip religios dar si ideologic,au fost de prea multe ori in istorie dusmanii libertatii de gandire,precum si o sursa a absurdei discriminari a sexului feminin,care fie ca vrem sau nu,au reusit sa-si lase amprenta de nesters in paginile istoriei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu