Media-sub lupa adevarului!

Te-ai intrebat vreodata,cat din ceea ce ne ofera media,este si adevarat?

Incercati sa aveti discutii cu anumite rude,colegi de serviciu,prieteni,iar pe baza intrebarilor orientative,sa aflati in ce masura persoana crede ceea ce vede la tv,aude la radio,sau citeste in presa,o sa fiti uimiti sa vedeti cat de mult credit acorda marea majoritate a oamenilor,stirilor prezentate la tv,radio,sau in presa.

In realitate insa,media nu este ceea ce noi am crezut ca este,de fapt,media,asemeni industriei holywoodiene,poate inventa orice,poate manipula,distorsiona adevarul sau chiar poate minti.

  Voi aduce pe parcursul acestui articol si argumentele ce vor veni in sprijinul afirmatiilor mele,pana atunci sa intram pentru cateva clipe "in culisele industriei media".

    Ce este si ce inseamna "Media"?

Mass-media este o denumire generala a tuturor mijloacelor de informare in masa. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, retele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o raspandire pe scara larga a informatiei.

 Aceasta dezvoltare este rezultatul dorintei oamenilor de a fi informati. Cele mai raspândite mijloace de informare sunt presa scrisa, televiziunea si radioul. Acestea ocupa primele locuri ca popularitate, deoarece informatia este transmisa usor individului. Din pacate, acestea sunt si principalele mijloace de dezinformare, pentru ca informatia gresita poate sa ajunga rapid la indivizi. 

De exemplu, prin intermediul mass-mediei, doua persoane sau institutii publice aflate în conflict isi pot face publice opiniile, atragand simpatizanti de o parte sau de alta. Daca acest conflict are la baza o problema publica si daca individul este interesat de aceasta, el va prelua orice informatie primita din mass-media. Mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte. De aici rezulta ca mass-media este cea mai buna cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetata a unor idei, principii, opinii etc. O alta caracteristica a mass-mediei este ca aceasta poate forma caracterul unui individ, adeseori eronat.

                                                                       

Datorita rolului esential pe care il au mijloacele mass-media în informarea populatiei, este absolut necesara o institutie care sa monitorizeze informatia expusa publicului. 

Aceste institutii creeaza un regulament ce impune anumite restrictii, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de institutie este sa controleze tipul de informatie transmis publicului larg si sa impuna o anumita decenta în domeniul mass-media. 

Mijloacele electronice de informare sunt într-o continua dezvoltare. Se cauta rapiditatea transmiterii informatiei catre individ si o mobilitate cât mai mare a aparatelor, pentru ca omul sa nu fie niciodata privat de accesul la informatie. 

Aceste mijloace prezinta însa un dezavantaj major: costul ridicat nu permite achizitionarea lor decât de catre anumiti indivizi, din anumite clase sociale. Si cum intotdeauna au existat diferente intre paturile sociale, probabil ca aceste mijloace nu vor ajunge la fel de raspandite ca presa scrisa sau televiziunea. O metoda curenta de a fi informat este accesarea unei retele (ex: Internet) prin intermediul unui terminal (ex: computer, telefon mobil etc.). Principalul ei avantaj este ca poti obtine informatiile dorite la momentul dorit. Eficienta acestei metode a dus la folosirea ei ca una din sursele de informare pentru presa scrisa si televiziune.

 Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un om detine mai mult control asupra informatiei primite, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai putin negativ.

                                                                 

  Avand in vedere aceasta imagine succinta a industriei media,este firesc sa ne intrebam "cata incredere,cat credit trebuie sa acordam acelora care prin media,spun ca ne prezinta adevarul?

 Nu o sa spun eu care ar trebui sa fie procentul alocat,insa as vrea sa ma folosesc de un exemplu pe care recent intreaga tara l-a experimentat;PROTESTELE!                                                             

  În timp ce în centrul Bucureștiului mii de oameni rupeau amorțeala duminicală cu lozinci antiguvernamentale și anticorporatiste, ocupau Bulevardul Magheru sau mărșăluiau spre sediul Guvernului, cele mai multe televiziuni din România fie au ignorat cu desăvârșire subiectul, umplând timpul de emisie cu spam, fie au pus lucrurile în lumina deformată a jocurilor de interese cărora le servesc.

S-au jucat cu cifrele, reducându-i pe cei aproape 5.000 de bucureșteni la ”câteva sute” sau, aproape consensual, la 2.000, au filmat câțiva excentrici, în intenția de a discredita protestul sau au ieșit la înaintare cu un pseudo-sondaj sociologic, potrivit căruia 2 din 3 români ar fi de acord cu exploatarea la Roșia Montană și cu exploatarea gazelor de șist, trecând sub tăcere că sondajul a fost realizat cu o mie de participanți. Adică de vreo cinci ori mai puțini decât au ieșit aseară în Piața Universității.

Ca un Minister al Adevărului din distopia lui Orwell, televiziunile românești reușesc un mare paradox, demonstrând inutilitatea oricărei forme de cenzură prin îmbrățișarea la rang de religie  a autocenzurii. Desigur, în numele unor interese economice și politice, pe care operatorii și reporterii trimiși pe teren le slujesc necondiționat. Primul indiciu pe care-l putem avea despre strategiile deformării este banala informație despre numărul protestatarilor de la București: dacă potrivit ProTV, care ne spune pe un ton moralizator că ”deși și-au anunțat prezența la protest câteva mii de oameni, la Universitate s-au strâns doar câteva sute,” presa străină, respectiv AFP, spune că ”în București, între 4.000, potrivit poliției, și 7.000 de oameni, potrivit organizatorilor, au mărșăluit între Piața Universității și clădirea guvernului.” În cazul în care de pe site-urile televiziunilor reportajele despre proteste nu lipsesc cu desăvârșire, ele sunt îngrămădite printre coloane de informații prea puțin relevante sau presărate cu declarații propagandistice despre ”beneficiile exploatării” ori ticsite de cadre cu eternii ”golani,” specia de instigator pe care toate regimurile politice și televiziunile aservite o invocă atunci când se tulbură apele în spațiul public de manifestare a societății civile. Foarte puține excepții, cum ar fi reportajele și știrile oferite de Digi TV, precum și reportajul realizat de Realitatea TV, sparg această blocadă mediatică .       

                    (asa arata jurnalul de stiri pe 1Septembrie 2013 la televiziunile din Romania)       

Credeti ca ar trebui sa avem incredere absoluta in media?Mai ganditi-va!

Iata 10 motive pentru care nu ar trebui sa avem incredere in media:

1. Mass-media exista doar pentru a face profit

Care este scopul presei ? Sa presupui ca doreste informarea populatiei este ca si cum ai spune ca o firma de telefoane s-a creat pentru a ne face viata mai buna. De fapt ambele doresc doar profit. La fel ca orice companie din perioada actuala, capitalista, trusturile de presa vor sa faca bani. Multi bani. Societatea actuala a fost cladita pe ideea capitalista ca cine are mai multi bani detine controlul. Trusturile media nu sunt cu nimic diferite de companiile ce vand anumite produse pentru profit. Doar ca au alta modalitate de a genera acel profit.Presa este dependenta de cititori ! FALS! Presa este dependenta de bani si atata timp cat se vor gasi persoane care sa sponsorizeze, presa va continua sa publice informatii ce sunt in favoarea sponsorului.

                                                                    

2. Publicitatea dicteaza continutul

Cum afecteaza stirile ce le aflam profitul companiei ? Corporatiile media fac in jur de 75 % din profit datorita reclamelor.Asta inseamna ca cei ce platesc bani multi pentru a sustine corporatia dicteaza ce fel de stiri sa apara si cum sa fie enuntate. Jurnalimul a disparut demult din peisajul media, fiind inlocuit cu roboti ce executa ordine. Tocmai din cauza asta o corporatie care are contracte cu toate marile trusturi de stiri va reusi sa impuna anumite idei in randul populatiei prin simpla abatere a atentiei sau a distorsionarii informatiei.

                                            

3. Monopolul asupra companiilor

Monopolizarea presei (mai putine persoane sau companii ce controleaza cresterea ponderii media) este in crestere. S-a descoperit ca la nivel mondial 5 companii detin toate trusturile de presa. In Romania situatia nu este diferita. Principalele trusturi de presa sunt afiliate la corporatiile internationale, facand asadar parte din marea caracatita ce iti dicteaza tie modul de viata si aratandu-ti doar versiunea care un anumit impact asupra ta.                                              

4. Mass-media – amanta guvernului

E vizibil cu ochiul liber care trusturi sunt afiliate actualului guvern si care sunt impotriva. De cate ori un guvern nou ajunge la putere, cel putin in Romania, conducerea postului national este schimbata. Astfel guvernul isi asigura metoda cea mai simpla de propaganda supra populatiei. Uneori, anumite corporatii ce aparent nu au legatura cu guvernul cumpara spatii publicitare enorme la trusturile de presa opuse guvernarii. Peste noapte observam schimbarea de atitudine a celor ce, nu cu mult timp in urma fusesera contra proiectelor de guvernare. Populatia este debusolata si incet, incet nevoia de schimbare sau de razvratire este innabusita sub sentimentul neputintei.                      

         

5. Povestile importante sunt umbrite de can-can-uri

Tendinta corporatistilor este de a schimba mentalitatea oamenilor si de a o indrepta catre subiecte aparent fara sens. Astfel se face ca o mare parte a oamenilor sunt la curent despre “vedetele de paie” dar habar nu au schimbarile importante ce se desfasoara in jurul lor. In momentul in care sunt demascate e prea tarziu pentru a mai face ceva. Situatia e atat de critica incat oamenii ajung sa nu mai conteste legi ce sunt in defavoarea lor tocmai pentru ca nu sunt informati. Indobitocirea maselor se desfasoara cu succes.

                                                                     

6. Mass-media nu pune intrebari

Un jurnalist format la o scoala adevarat de jurnalisti ar trebui sa fie ca un detectiv. Sa investigheze, sa caute adevarul si sa-l demaste. In ultima perioada asa-zisii jurnalisti se limiteaza doar la a transmite mai departe “stirile” primite prin “surse” ce de multe ori nici nu sunt citate. mai nou se dezbat chestiuni de interes national doar cu persoane ce au aceleasi idei in privinta subiectului, dezbaterea devenind monolog.

7. Jurnalistii corporatisti urasc adevaratii jurnalisti

Printre oamenii ce servesc interesele corporatiilor media sunt si unii care vor doar sa demaste nedreptatile sistemului. Incet, incet acestia sunt amrginalizati si ridiculizati. Interzisi chiar in anumite medii de difuzare. Este un exemplu clar de “dictatura capitalista” in care democratia si-a pus eticheta : cine nu e cu noi este impotriva noastra! Chiar legile impotriva libertatii de exprimare au trecut foarte usor de opozitia aproape inexistenta in gruparile media.                                  

8. Vestile proaste se vand, vestile bune sunt cenzurate

Trist dar adevarat: o veste proasta se vinde mai bine in orice ziar sau televiziune. Oare de ce ? Suntem chiar asa de pesimisti ? Savuram suferinta altora ? Omenirea a ajuns la un nivel de civilizatie in care empatia pentru alte persoane se afla pe primul loc. Fals ! Omenirea este tot in stadiul de ev mediu raportat la gandirea actuala. Scandalurile intre soti,sotii,frati amante, etc sunt savurate. Crimele si violurile sunt cele mai urmarite si cumparate stiri. Ne intereseaza toata barfa mediatica si uitam sa tragem la raspundere persoanele ce au fost puse sa guverneze si au furat visteria cu seif cu tot. Poate daca Bianca Dragusan ar aparea la TV sa ne spune despre acest furt am fi atenti …

9. Cine controleaza limba controleaza populatia

Pe zi ce trece romanul 1984 ma fascineaza din ce in ce mai mult. Printre multe alte lucruri care sunt descrise acolo si care se intampla in jurul nostru, in roman este inventata o noua limba- newspeak- de catre sistem, pentru a descrie o versiune mai simplista a limbii cu scopul de a limita gandirea libera. Conceptul de Newspeak include ceea ce numeste Orwell “DoubleThink’-modul in care limbajul se face ambiguu sau chiar inversat pentru a transmite exact opusul a ceea ce este adevarat. Astfel Ministerul de Razboi este cunoscut sub numele de Ministerul Iubirii… In ziua de azi cuvinte ca “forte de mentinere a pacii”, “extremisti”, “anarhisti”, “teroristi” sunt folosite pentru a crea panica si demonstreaza cat de puternic poate fi limbajul. Cei care isi exercita puterea prin media pot manipula cuvintele si prin urmare reactia publicului pentru a-si urma obiectivele sau pentru a aprovoca frica.

10. Libertatea presei nu mai exista

De la publicitatea din paginile ziarelor pana la reclamele difuzate de trusturile de televiziune observam ca presa s-a prostituat. Libertatea presei de a prezenta faptele obiectiv s-a transformat in respectarea unor contracte. Daca odata presa se lauda a fi a patra putere in stat, acum putem spune ca este pe primul loc in manipularea maselor in beneficiul celui care plateste mai mult.Singura presa ce poate fi numita libera (deocamdata) sunt publicatiile ce nu sunt afiliate la marile trusturi corporative. In curand o sa vedeti cum acestea dispar rand pe rand, daca nu facem nimic.

                                                                    

Televiziunea poate sa adune in fata jurnalului de stiri de la 17 mai multi oameni decat cititorii tuturor cotidianelor de dimineata si de seara la un loc si se detaseaza, la mare distanta, fata de alti factori educativi (familie, biserica, scoala, anturaj, lecturi). Televiziunea este, astazi, cel mai activ modelator de atitudini si mentalitati. Cel mai usor devin victime ale violentei copiii.

 In primul rand, pentru ca mintea lor nu le permite sa analizeze critic informatiile primite. In al doilea rand, deoarece sunt la varsta la care personalitatea lor este in formare si asimileaza tot ceea ce vad in jur. La aceasta se adauga faptul ca au foarte usor acces la televizor - de departe cel mai mare furnizor de violenta dintre sursele mass-media.

Ucigasii de pe ecrane devin modele

Unele persoane ar spune ca in serialele de actiune de la televizor raufacatorii sunt aceia care incep lupta si ca personajele pozitive au întotdeauna o autoritate speciala, legala sau morala. S-ar crede ca cei mici invata din ultimele doar ca fortele binelui vor invinge intotdeauna raul si deci nu reprezinta nici un pericol in a le urmari. Dimpotriva, tocmai faptul ca eroii din filme sunt admirati si au puteri speciale ii face pe copii sa le imite comportamentul si sa înve.e ca agresivitatea e o solu.ie acceptata în rezolvarea oricarei probleme. Eroilor li se apreciaza mai mult duritatea decât alte trasaturi de caracter (inteligen.a sau simtul umorului), fiind prefera.i pentru statutul lor de razboinici si justitiari. Violenta prinde mai mult la copii deoarece, pana la varsta de sase-sapte ani, nu fac foarte bine distinctia intre realitate si fictiune.

Mesaje false din filme

Violenta este rasplatita si rareori are consecinte negative: in 73 % dintre scenele de la televizor, raufacatorii scapa nepedepsiti.

Violenta e pretutindeni. Un celebru psiholog relata exemplul unei fetite, care, la auzul vestii ca tatal unei prietene murise, a întrebat: “Cine l-a omorat?”. Intrebarea reflecta presupunerea ei (rezultat al privitului la televizor) ca violenta este cauza normala a mortii.

Violenta e necesara. Majoritatea actelor violente sunt comise de “baietii buni” pentru a-i invinge pe cei rai. De aici, copiii invata ca violenta e nu numai necesara, dar si eroica.

Violenta e amuzanta. Mai ales in desenele animate, personajele se lovesc intre ele spre a starni rasul.

Violenta e placuta. Majoritatea eroilor de at.iune gasesc placere in a se lupta si chiar in a ucide.

In acelasi timp, este folosita pentru manipulare. Noi trebuie sa fim constienti ca deciziile, credintele si valorile proprii trebuiesc definite de propria experienta, trairi si ipoteze. La munca ar trebuie sa fim influentati de studii si, din nou, de experienta. Trebuie sa vedem mass-media ca pe o sursa care ne ofera informatii, dar nu mereu obiective si sa fim constienti ca joaca un rol mult mai important in deciziile copiilor si adolescentilor decat joaca parintii, putem vedea dovada in viteza cu care se dezvolta noile trenduri, incercand sa imite diferiti ratati. Mass-Media este bombardata de violenta si sex (ce se cere) si ce se da, sunt reclamele.

      Cum sa limitezi efectele negative ale mass media?

                                                                  

Evita anumite programe TV - incearca sa elimini din activitatile pe care le intreprinzi uitatul la televizor pentru o perioada. Acest lucru te va ajuta sa te deconectezi de la toate mesajele nocive care nu fac altceva decat sa te incarce cu sentimente negative.

Citeste cu atentie - fiecare mesaj pe care il citesti are un anumit obiectiv de atins. Evita sa cazi in plasa mass-media si analizeaza fiecare cuvant pe care il citesti sau auzi.

Alege singur informatiile de care ai nevoie - fiecare persoana are nevoie sa afle ce se intampla in jurul sau. Nu lasa acest lucru sa te transforme intr-o tinta perfecta pentru mass-media. Citeste sau vizioneaza doar acele articole care te intereseaza si incearca sa cauti doar acele relatari obiective.

Cauta surse autorizate - cand vizionezi o stire sau te documentezi referitor la un subiect, cauta sa analizezi informatia din perspectiva emitatorului. Este important  ca articolele sa provina de la surse autorizate.

                                                                          

Nu trebuie sa fii un geniu sa-ti dai seama ca si perceptia oamenilor de rand este in concordanta cu mesajele propagate de mass-media (iar in Romania mass-media=TV, alte mijloace de informare in masa au un impact neglijabil).

Deci mesajele transmise “pe sticla” par a fi in concordanta cu realitate din teren. Dar daca este invers? Daca realitatea din teren este de fapt un produs al imaginii pe care ne-o creaza mass-media?

Atunci cand eram mici si ne loveam de ceva, fugeam repede la parinti plangand (de regula la mama) care ne pupa in locul lovit iar durerea disparea ca prin minune.

Acesta era un efect placebo. Pupatura mamei nu ne facea nici bine nici rau dar pentru ca ni se spunea ca va lua durerea (iar cand esti copil iei de bun tot ce ti se spune), creierul nostru se manifesta in conformitate cu mesajul primit si durerea chiar se diminua sau trecea.

Ei bine, cand nu eram cuminti, eram amenintati cu injectia, si imediat retraiam in minte durerea provocata de acul seringii.

Acesta era efectul nocebo.

Placebo si nocebo sunt doua faţete ale aceleiasi realitati: puterea sugestiei!

Cuvintele (sau mai corect spus, sugestiile) au o putere mult mai mare decat am fi tentati sa credem. Cuvintele pot sa vindece dar pot si sa ucida.

Efectul placebo este arhicunoscut, este folosit cu succes in medicina homeopata si in viata de zi cu zi. E de ajuns sa te gandesti la ceva placut si dintr-o data starea interioara ti se schimba si lumea nu iti mai pare atat de subra.

Efectul nocebo este la fel de prezent dar mai putin mediatizat si constientizat.

In viata de zi cu zi, puterea sugestiilor negative se regaseste la tot pasul, incat a intrat pana si in folclor prin zicala “de ce ti-e teama, de aia nu scapi”.

E de ajuns sa ne gandim la atatea si atatea cazuri de prieteni sau cunoscuti care se lasa dominati de propriile ganduri negative sau de gandurile negative ale altora si isi rateaza astfel propriile vise.

Testele au scos in evidenta acest efect prin tot felul de experimente, intr-unul din ele li se dadea unui numar de 100 de studenti cate o pastila inofensiva din zahar, fara a li se spune ce contine. Dupa aceea erau avertizati ca pastila poate avea ca efecte adverse durerile de stomac.

Din cei 100 de subiecti, 90 au reclamat dureri de stomac.

Nocebo e mai puternic decat placebo!

Acelasi experiment s-a desfasurat si cu efectul placebo, insa din 100 de subiecti, doar 50 au raspuns pozitiv, aproape cu 50% mai putini decat la testul cu nocebo.

Asta inseamna ca teama de ceva rau este mult mai puternica decat dorinta de a te simti mai bine! Un aspect foarte important, pe care manipulatorii profesionisti il folosesc cu dibacie pentru a controla masele.

Acum sa revenim la stirile din mass-media si cum ajung acestea sa ne creeze in final realitatea in care traim.

Criza economica, depresiile, stresul, crimele, violurile, tragediile de tot felul si caracterele cele mai abjecte, sunt capul de afis al majoritatii editiilor de stiri.

Toate te fac sa iti pierzi speranta in specia umana, sa nu te mai increzi in nimeni, sa te izolezi de orice apartenenta de grup si sa te concentrezi doar pe propria persoana.

Dar asta nu te face mai fericit, dimpotriva, te face egoist, frustrat, blazat.

Putine natii din lume sunt mai delasatoare, mai putin solidare si mai nefericite, decat românii.

Nu stiam cat suntem de stresati si de deprimati, pana nu am aflat asta de la televizor?

Paradoxul societatilor moderne

Ni s-a spus de 20 de ani incoace ca suntem un popor de cersetori, de idioti si de nefericiti, pana ce am ajuns ce ni s-a spus. Desigur, nu e doar cazul societatii româneşti, e un fenomen general in Europa, dar cazul românilor este unul dintre cele mai reprezentative.

Si astfel avem de-a face cu un paradox, cu cel mai ridicat nivel de trai din istoria României si al Europei, dar cu un grad de frustrare si nemultumire la cote recod.

Acum 70-80 de ani marea majoritate a românilor erau semi-analfabeti, traiau in familii numeroase de 7-8 membri care imparteau de regula o singura incapere. Vara umblau desculti, nu aveau electricitate si apa curenta si totusi in vocabularul lor nu existau notiunile de stress, iar sinuciderile si criminalitatea erau la cote mult mai mici decat azi.

Mai aproape de zilele noastre, pe vremea lu` Ceausescu, carnea, produsele lactate sau ouale erau raritati. Chiar si painea era un lux, nu mai vorbim de industria divertismentului sau de libertatile de care ne bucuram azi. Si totusi viata omului de rand curgea mai linistit, relatiile inter-familiale mai relaxate si nu auzeai de adolescenti care sa se sinucida din deprimare.

Intr-un index al “fericirii” realizat de economisti si psihologi, printre cele mai fericite popoare se numara locuitorii din Costa-Rica,  vietnamezii, filipinezii, locuitorii din Buthan, columbienii si venezuelenii.

La polul opus se afla francezii, germanii, austriecii, japonezii, turcii sau englezii.

Dupa cum se poate vedea, fericirea si nefericirea generala a unui popor are prea putina legatura cu nivelul de trai.

Romanii si cei din Republica Moldova sunt printre cei mai nefericiti europeni, urmati indeaproape de francezi! Ei bine diferenta de nivel de trai intre Moldova si Romania pe deoparte si Franta pe de alta parte, e uriasa, si totusi locuitorii lor sunt cam la fel de nefericiti.

Prin urmare, banii chiar nu aduc fericirea! Ea pare sa fie un produs al trairilor noastre interioare, induse de altii sau autoinduse.

Fiecare grupaj de stiri ar trebui sa inceapa cu avertizarea “consumul excesiv de informatii negative dauneaza grav calitatii vietii”.

Evitati sa mai fiti sclavii stirilor negativiste, lasati televizorul pentru o vreme si veti fi mult mai conectat la realitate decat ati fi tentat sa credeti.

Iar daca veti continua sa va simtiti mizerabil si condamnat, hraniti-va subconstientul cu informatii pozitive si invatati sa apreciati ceea ce aveti.

Viata inseamna mult mai mult decat invidia pe capra vecinului sau goana dupa ultimul gadget aparut pe piata.

Foarte multi oameni isi complica si isi distrug viata ajutati de tehnologia de ultima generatie, partea buna e ca sta in puterea voastra sa va creati realitatea in care vreti sa traiti.

O poti alege pe cea sumbra care iti este oferita gratuit de televizor, sau poti alege sa ti-o creezi singur asa cum vrei.