In Brasovul medieval,vanatoarea de vrajitoare era o preocupare importanta a autoritatilor acelor vremuri.Daca aveti dubii in acest sens,as vrea sa va spun ca in capatul strazii Portii (astazi Modarom,pe locul Troitei) exista in trecut ”Lacul celor douazeci de vrajitoare”,un loc unde erau executate femeile banuite de vrajitorie. Documentele care exista in Arhivele Statului (ironic fostul Bastion al Fierarilor),sunt marturie a existentei vrajitoarelor acelor timpuri.In trecutul medieval al Brasovului,lumea era dominată de frica de diavol şi ignoranţă, credea în vrăjitori, diavoli, zîne şi tot felul de bestii, iar magia şi miracolul erau practici comune. În faţa actualei clădiri a Prefecturii, exista un lac în care erau înecate vrăjitoarele. Femeile bănuite că s-au vîndut Satanei erau aruncate în apă cu greutăţi legate de picioare, iar mulţimea aştepta să vadă dacă mai ieşeau la suprafaţă. Era un adevărat spectacol, la care lumea asista curioasă să vadă dacă vreo femeie reuşeşte să supravieţuiască.
Chiar dacă reuşea, era supusă unui nou supliciu. Se credea că a trecut proba apei pentru că are puteri diavoleşti,astfel ca presupusa vrăjitoare urma să fie executată printr-o altă metodă:arsă pe rug,spînzurată sau omorîtă cu pietre.
Nu există nicio mărturie că vreo victimă ar fi reuşit să iasă la suprafaţă. Această judecată (ordaliile) era însă considerată divină şi era aplicată nu de tribunalul inchiziţiei, ci de unul laic, al notabililor oraşului: magistratul şi cei care alcătuiau consiliul orăşenesc. Conform documentelor, la Braşov, între anii 1621-1696 s-au desfăşurat aproximativ 20 de procese împotriva vrăjitoarelor şi tot atîtea trupuri au zăcut pe fundul lacului.
Locuitorii cetăţii se temeau de acest loc. Dacă fetele nemăritate vedeau plutind vreo condamnată, se temeau că vor avea ghinion tot anul. De aceea locul era ocolit, mai ales după miezul nopţii. Cine trecea pe lîngă lac şi privea spre el, înnebunea, iar fetele serioase deveneau uşuratice. Lacul a fost asanat la începutul secolului XIX, cînd oraşul s-a extins în afara porţii principale din capătul actualei Republicii. Astăzi, pe locul sinistrului lac se află troiţa dedicată Revoluţiei din 1989. Se crede că această cruce sfîntă protejează zona de duhurile vrăjitoarelor despre care se spune că, în noaptea de Sfîntul Andrei, se întorc la locul execuţiei şi încing un joc nebun. Legenda lacului vrăjitoarelor e pomenită şi de cărturarul Sextil Puşcariu, care consemnează în „Braşovul de altădată“: „În aceste bălţi se înecau «sistele», vrăjitoarele, aspru pedepsite pe vremuri pentru legătura lor cu diavolul. Cadavrele lor pluteau apoi pe apă mult timp.
Braşovence arse pe rug
Despre procesele vrăjitoarelor de la Braşov există consemnări în documentele vremii, semn că legenda are la bază fapte reale. Conform unui articol din revista Magazin istoric, „Vrăjitoarele Braşovului“, de Bogdan Florin Popovici, la 10 august 1616, o femeie căreia i se spunea Codleanca a fost arestată la Braşov. Peste şase zile, la ora unu, a fost aruncată în apa din faţa porţii oraşului. Dar, Codleanca a trecut proba, aşa că a mai fost ţinută în închisoare pînă la 14 septembrie, cînd a fost alungată din oraş, în lipsa dovezilor.
În anul 1631, Climenen, o văduvă foarte bogată, a fost condamnată pentru vrăjitorie. Focul rugului a fost aprins, însă femeia a scăpat doar cu averea confiscată şi alungarea din cetate. Uneori, vrăjitoarele nu mai apucau nici măcar procesul.
La 19 martie 1679, o femeie din Crizbav a murit în temniţă de frig şi frică. Un alt caz a fost cel al unguroaicei Ersok, soţia lui Katona Janos. Împotriva ei au depus mărturie familia Nagy Marton din cartierul Blumăna, Katta, fiica lui Gorbe Bartoş, soţia lui Torok Marton şi soţia lui Şipoş.
Nevasta lui Nagy afirma că „spre dimineaţă, stăteam în pat cu soţul meu şi copilul nostru era în leagăn. Cînd m-am trezit, am văzut în faţa patului un ajutor de călău şi în spatele lui pe Ersok. Ajutorul de călău a vrut să-mi lege picioarele şi să mă arunce în pîrîu. Ersok îl încuraja să facă lucrul acesta. După ce au dispărut, l-am trezit pe soţul meu şi i-am povestit întîmplarea şi am ieşit în stradă strigînd“. Soţul condamnatei şi cele două fete au depus mărturie în apărarea acuzatei.
Cu toate acestea, Ersok a fost condamnată.
Bucura a lui Ionaş Brînză, o tînără de 20 de ani, a fost condamnată pentru pruncucidere. Ascunzînd că e gravidă, tînăra a născut, în 1775, în pivniţa casei unde era slujnică, apoi şi-a omorît pruncul şi l-a îngropat. A fost un proces în toată regula, cu un rechizitoriu de peste 70 de întrebări la care au fost anexate şi concluziile medicului legist, fizicus, cum se numea pe atunci. Sentinţa a fost condamnarea la moarte prin decapitare.
Judecata vrăjitoarelor
Pentru o femeie era de-ajuns să reuşească să vindece o rană cu ajutorul plantelor pentru a fi bănuită că are legătură cu Necuratul. Vrăjitoare erau considerate şi femeile frumoase care suceau minţile bărbaţilor. Dar şi cele cărora li se îmbolnăveau copiii. Scîncetul bebeluşilor, schelălăitul cîinilor la vederea femeii erau semne clare că este malefică. Vrăjitoarea era o femeie diferită de ceilalţi: văduvă, moaşă, femeie singură, femeie curtată. De cele mai multe ori, cădeau victime acestor procese doar femeile de origine maghiară sau săsoaicele, pentru că era vizată numai populaţia din interiorul cetăţii (românii locuiau de regulă în exterior). Vrăjitoarele din Braşov aduse în faţa judelui regal erau mai întîi silite să-şi mărturisească vinovăţia. Camera de la primul etaj al turnului primăriei din Braşov era locul unde se făceau anchetele şi erau torturate vrăjitoarele ca să mărturisească. Dacă tăceau, se învinuiau. Dacă negau, aveau ceva de ascuns. Se credea că slujitoarele Diavolului poartă pe corp, mai ales pe nas, „stigma diaboli“, de obicei o aluniţă. Uneori era suficient un singur martor, alteori, cum s-a întîmplat la Cluj, consiliul orăşenesc a audiat nu mai puţin de 227 de martori. Una dintre cele mai răspîndite metode de identificare a vrăjitoarei era proba apei. Acuzata, legată de mîini şi de picioare, era aruncată în apă şi, dacă nu se scufunda, era semn că era nevinovată.
Marturii ale brasovenilor din zilele noastre
Cristian-ospatar
"Era intr-o noapte de iulie,cand dupa eveniment,asa cum este normal,toata lumea voia sa ajunga acasa.Cumva,toate masinile colegilor mei erau full,iar eu ramasesem pe dinafara.Iubita ma suna disperata,si ma intreba nervoasa in cat timp ajung acasa?Tocmai ce ma pregateam sa-i scriu iubitei un mesaj,cand pe partea cealalta(cum ar fi Parcul Titulescu) o fata intr-o rochie alba,ma striga pe nume,si imi facea semn sa vin spre ea pentru ca are nevoie de ajutor.Eram socat,pentru ca nu intelegeam cine este fata respectiva si de unde imi stie numele.Totusi,am traversat strada,am ajuns langa ea,si am intrebat-o cu ce pot sa o ajut?
Din acel moment,nu-mi mai amintesc nimic.Stiu doar ca telefonul sotiei m-a sunat dimineata la ora sapte,iar eu dormisem in tufisurile din parc.Eram cumplit de slabit.Telefonul meu arata16 apeluri spre iubita mea,iar in unele apeluri,imi amintesc ca m-am certat cumplit cu ea!Cand am ajuns acasa,si am incercat sa-mi cer scuze iubitei pentru insistenta si felul in care i-am vorbit,aceasta a fost uimita si bulversata,deoarece ea stia ca in timpul noptii am sunat-o doar o singura data,moment in care i-am spus ca voi lipsi in acea noapte deoarece voi fi ocupat pana dimineata cu un eveniment important.
Unii ar putea pune experienta mea,pe seama alcoolului sau a drogurilor.Ei bine,nu consum nici droguri si nici alcool.Nu am pus gram de alcool in gura in viata mea.
Explicati voi daca puteti experienta mea,eu unul nu am nicio explicatie!"
Nelu-politist circulatie rutiera
"Cred ca experienta asta,m-a facut sa-mi schimb optica in privinta vietii si mai ales a ceea ce este dincolo...daca intelegeti la ce ma refer...
Anul trecut,la inceputul lunii martie,eram de serviciu.Imi amintesc ca ploua, si era atat de rece incat picaturile de apa in cateva clipe,deveneau cristale de gheata.Ne-am oprit la un non-stop de langa Times,sa ne luam un ceai cald si o cafea.Abia ce apucasem sa i le inmanez colegului meu,ca un strigat teribil de disperare,a inghetat sangele tututor acelora care ne aflam in fata magazinului.
Am alergat imediat spre Parcul Titulescu,zona unde se auzise strigatul.
La cativa metri de intrarea in parc,mi-a atras atentia o sfera luminoasa,de culoare alba,care plutea deasupra bancilor.Initial,m-am gandit ca acea sfera poate fi opera vreunui pusti sau a unui ”petrecaret”,insa viteza si forma translucida a unui chip care ma privea din interiorul sferei,mi-a inghetat sangele in vine.Nu stiu ce era acea sfera,insa stiu ca intr-o clipa,am devenit neputincios!Am vrut sa-mi chem colegul prin statie,insa mainile mele parea a fi de plumb.Efectiv,nu se miscau,de parca ar fi fost inghetate.Am vrut sa fug spre iesirea din parc si sa-mi chem colegul,dar sfera luminoasa se pozitionase in fata mea,ca si cum voia intentionat sa-mi blocheze calea.Strigatul meu de disperare,in acele clipe,nu era decat un mormait stins.Asta m-a speriat cumplit! Din acel moment,nu-mi mai pasa de nimic,decat sa reusesc sa ies din acel parc,si sa ajung cu bine la masina,si bineinteles,acasa!
Priveam disperat in jurul meu,sperand ca cineva,oricine,ar putea sa ma ajute.Cand mi-am intors privirea in spate,am simtit ca inebunesc de spaima!
O tanara cu parul negru asemeni abanosului,imbracata intr-o camasa de noapte zdrenturoasa,ce avea legat de gat un lant la capatul caruia se afla un bolovan,privea in pamant.
Oricat de frica imi era,am intrebat-o:
-Dumneavoastra ati strigat mai inainte dupa ajutor?
In loc de raspuns,corpul tinerei intra intr-un tremur sever,necontrolat.
Tocmai ce voiam sa ma apropii si sa o intreb daca este bine,cand tremurul obsesiv al fetei,a incetat.
Parul care ii cadea pe fata si umeri,se ridica putin cate putin,ca si cum vantul i-ar bate in fata,desi in acea clipa,eu nu simteam nici cea mai mica adiere de vant.Desi instinctul de conservare imi spunea sa stau departe de ea,meseria imi dicta sa ma apropii de ea si sa aflu ce s-a intamplat.
Insa,intr-o fractiune de secunda,fiinta din fata mea,a devenit un fel de demon!Privirea ei plina de ura,chipul plin de cicatrici si had,zambetul malefic si vocea ei malefica,m-au facut sa lesin de spaima!
Colegul meu,care privea de pe partea cealalta a strazii,sustine ca in clipa in care am intrat in parc,am cazut ca si secerat pe o banca.Probabil ca m-am impiedicat,sau am avut o cadere de calciu...
As vrea sa cred ca ceea ce mi s-a intamplat a fost doar un vis,insa stiu ce am vazut,iar ceea ce am vazut,nu am cum sa pun pe seama unei lovituri la cap,sau a unei halucinatii.
Postez pe acest grup experienta mea,pentru ca oficial,in calitate de politist,nu pot sa apar cu un astfel de raport pentru ca as fi dat afara din politie.”
Suntem la granita misterelor,a legendelor,si a paranormalului,unde oricate raspunsuri am primi,acestea ridica tot mai multe intrabari!
Pana la intalnirea noastra viitoare,nu uitati:”Adevarul se afla sub ochii nostri,doar ca pentru a fi convinsi de el,trebuie sa cercetam!”
Comentarii
Trimiteți un comentariu