Cel mai frecvent scenariu este cel in care apar in scena dupa o intalnire a oamenilor cu un OZN, pentru a intimida martorii oculari printr-o comportare bizara si adesea amenintatoare. Imbracati in costume negre, prost croite sau demodate, clasicii oameni in negru obisnuiesc sa calatoreasca in grupuri de doua sau trei persoane, dar adesea si singuri. Modul lor de transport difera. Se pare ca prefera limuzinele negre, dar s-au relatat si cazuri cand aceste personaje se deplaseaza cu ajutorul dubelor sau al unor elicoptere negre.
Martorii oculari care relateaza ca au vazut oamenii in negru,(OIN) ii descriu ca fiind oameni cu infatisari exotice. Au un aspect oriental sau indian si pielea foarte intunecata, desi uneori infatisarea le este foarte palida. Ochii OIN sunt de obicei descrisi ca fiind oblici sau bulbucati precum ai celor care sufera de hipertiroidie. Nasul si barbia sunt deseori ascutite, iar pometii foarte ridicati. Desi unii sunt inalti si slabi, cu degete nefiresc de lungi, altii sunt scunzi si robusti, in timp ce unii dintre ei nu au unghii. Si mai stranie este comportarea ce li se atribuie, care tinde sa fie cand tulburator de extravaganta, cand complet stangace. OIN vorbesc frecvent o engleza stricata, cu accent strain; in unele relatari, ei nu-si misca buzele cand comunica, sugerand calitati telepatice, in timp ce in alte intalniri vorbesc ca niste masini.
Primul caz de astfel de apariții a fost semnalat în Conneticut, de către Arnold Bender, care investiga modul în care a dispărut o escadrilă de avioane, în decembrie 1945. Cazul a rămas neelucidat.
Bender fondase o asociație care avea drept scop să cerceteze și să investigheze mărturiile celor care observaseră OZN-uri.
El a povestit că a primit multe apeluri telefonice în care era amenințat sa nu mai continue investigațiile. De multe ori, întorcându-se acasă, locuința sa era plină de un miros greu de sulf.
El a pus toate aceste evenimente pe seama unor persoane răuvoitoare, care se opuneau proiectului său. El a povestit că era urmărit în permanență de bărbați îmbrăcați în negru care conduceau mașini de epocă.
În una din zile, secretara sa l-a anunțat că este așteptat de trei bărbați. Discuția a durat câteva minute, după care Bender a anunțat că renunță la a mai fi membru al asociației pe care o fondase. La scurt timp, a vândut ziarul al cărui proprietar era și s-a mutat din oraș.
Ziarul a fost cumpărat de un american numit Barker. El a devenit și președintele asociației pe care o fondase Bender.
În unul din numerele ziarului al cărui proprietar devenise, a publicat povestea predecesorului său. La câteva zile, a primit vizita unor agenți FBI care l-au sfătuit să nu mai publice astfel de articole pentru că pune în pericol siguranța națională. Tonul cu care aceștia i-au vorbit era unul ferm și plin de amenințări. Unul dintre bărbați, într-un moment de nervozitate a dislocat o bară de fier care susținea o etajeră.
Cu toate că avea o alură anorexică, se pare că avea o forță deosebită.. Baker a reclamat FBI-ului că trei agenți l-au agresat verbal și chiar l-au amenințat. FBI-ul i-a răspuns că nu a trimis agenți la biroul lui Barker.
Cercetătorul american Allen Greenfiel a făcut un portret al oamenilor în negru, care comportă câteva caracteristici.
O alta intalnire interesanta,este consemntata in cazul unui barbat din SUA pe nume Harold Dahl,acesta sustinand ca a vazut sase OZN-uri, cand se afla la bordul unei barci, impreuna cu niste prieteni. Dupa cateva zile, un barbat cu statura atletica, purtand un costum negru, l-a invitat pe Dahl sa ia micul dejun in oras, amenintandu-i pe el si pe membrii familiei sale cu represalii in cazul in care ar fi dezvaluit evenimentul. Ulterior, Harold a negat observarea OZN-urilor, dar lumea credea ca procedase astfel pentru a scapa de "Oamenii in Negru". Potrivit specialistilor, unele relatari au fost permise martorilor pentru ca acestia sa se discrediteze si sa devina greu de crezut. Sarcina "Oamenilor in Negru" este de a sterge urmele unor evenimente paranormale, de a controla situatia si informatiile.
Ziaristul american Nick Redfern este autorul unei cărți care a redeschis un subiect controversat.În anul 1994, s-a deplasat în Anglia, în localitatea Cannock Chase, unde locuia o celebră cercetătoare în ufologie. Aceasta l-a informat că întrerupe cercetările cu privire la o presupusă apariție a unui extraterestru în zona localității.
Femeia era speriată și susținea că urma să aibă o întâlnire cu un martor important al acestei întâmplări, dar a renunțat pentru că a fost amenințată, în miez de noapte, de un individ îmbrăcat în negru, de înălțime medie și foarte slab, care avea o voce metalică.
Femeia și-a amintit de privirea acestuia și de tonul ferm cu care i-a vorbit. După discuție, bărbatul i-a atras atenția să nu sune la poliție și să facă bine să se culce.
Femeia susține că i-a ascultat ordinul și se manifesta de parcă era hipnotizată. Dimineața când s-a trezit, camera era plină de un miros de cauciuc ars.
Comentarii
Trimiteți un comentariu