Treceți la conținutul principal

Succubus-intre mit si adevar!

Unii sceptici sunt de parere ca trairile experimentate de unii oameni(deloc putini),reprezinta factorul imaginatiei sau al efectului paraliziei in somn,cand persoana nu s-a trezit in totalitate ci continua sa vada,si sa simta imagini si trairi ale visului pe care creierul le proceseaza.
 Explicatia stiintifica este starea de paralizie somnolenta, insotita de halucinatii hipnopompice sau hipnagogice, de un acut simt al pericolului si de o senzatie de extracorporalizare, toate datorate trezirii creierului în timpul unui stadiu de miscari rapide ale ochiului in vis, ceea ce face ca trupul sa ramana paralizat, desi persoana e perfect constienta.

Asa sa fie oare?Sa fie oare,paralizia in somn doar produsul imaginatiei noastre?Sa fie oare intalnirile cu anumiti demoni suprasexualizati,doar rodul imaginatiei noastre?Cum putem afla daca trairile acestor oameni,au fost rodul imaginatiei,sau chiar intamplari care au avut loc cu adevarat?

Incursiune in timp

Cand vrei sa prinzi un criminal,mergi pe urmele sale sperand ca vei gasi un indiciu care sa te conduca la el,in cazul de fata, criminalul despre vorbim,este atacul acestor demoni nocturni,numiti succubus.
Privind dovezile ce au fost consemnate in documentele oficiale ale autoritatilor din diferite tari,zone,orase,este imposibil sa crezi ca ceea ce au trait acesti oameni,este rodul imaginatiei.
Documentele ce vin in sprijinul existentei acestor demoni succubus,sunt suficient de numeroase incat sa spulbere mitul imaginatiei.
Primul succubus cunoscut pare a fi cel mentionat în Zohar, o lucrare atribuita rabinului Shimon bar Yochai (sec. II), si este vorba despre Lilith.

Sf. Athanasius din Alexandria (sec. III), scriind despre viata contemporanului sau Sf. Antonie cel Mare, relateaza cum acesta a fost vizitat de un demon care i-a indus gânduri necurate, si chiar a luat „înfatisarea si gesturile unei femei”.

Discipolul Sf. Antonie, Sf. Hilary, a mentionat si el o experienta legata de demoni sub forma unor femei goale care i-au aparut când dormea.

Tot în sec. III, Sf. Hyppolitus pare sa fi trecut printr-o experienta stranie si cutremuratoare când, întâlnind o femeie dezbracata, el rezista tentatiei si îsi pastreaza credinta, moment în care seducatoarea se transforma sub ochii sai într-un oribil cadavru putrezit, adica exact ceea ce fusese înainte de a fi animata de Satana în scopul ispitirii sfântului.

Sf. Augustin (a doua jumatate a sec. IV – prima jumatate a sec. V) , în De Trinitate, ne avertizeaza ca demonii pot lua samânta muritorilor, folosind-o pentru a obtine copii.

Sf. Caesarius din Arles (sfârsitul sec. V – începutul sec. VI), în Dialoguri, relateaza cazul unui barbat din Leyden asaltat în mod repetat de un succubus si izbavit prin Sacra Confesiune.

Walafrid Strabo (sec. IX), în comentariile sale asupra Exodului, considera ca diavolii pot colecta samânta barbatilor, folosind-o la zamislirea a tot felul de specii.

Conform lui Walter Mapes (De Nugis Curialium, sec. XII), Papa Silvester II (sfârsitul sec. X – începutul sec. XI)  a pacatuit cu un succubus numit Meridiana,  care a aparut dupa ce Silvester fusese respins de dragostea lui muritoare si l-a ajutat sa ajunga pe tron. Mapes sustine ca Papa a marturisit toate acestea pe patul de moarte. De altfel, moartea lui Silvester tine si ea de domeniul misterului si al legendei, spunându-se ca, neascultând sfatul Meridianei, Papa a fost mutilat de Diavol chiar în timp ce oficia serviciul religios, Stapânul Întunericului scotându-i ochii si dându-i demonilor sa se joace cu ei în incinta Bisericii. Caindu-se, Silvester si-a taiat mâna si limba, lasând înainte vorba cardinalilor sa îi desfaca trupul în bucati si sa le împrastie prin oras. Certa este însa doar inscriptia de pe mormântul sau: Acest loc va da la iveala, la venirea Domnului, membrele ciopârtite ale lui Silvester.

În 1468, în Bologna, documentele oficiale mentioneaza condamnarea la moarte a unui barbat care întretinea un bordel cu succubi, carora le procura victime ca sacrificiu.

                                                                              
                                                                         

Johannes Nider, în Formicarius (1475), vorbeste despre prostituatele care îsi ofereau serviciile în timpul Conciliului de la Constance (în actuala Germanie), cea mai cautata fiind o fata despre care se stia ca este de fapt un succubus.

În Malleus Maleficarum (1486), inchizitorii Kramer si Sprenger mentioneaza cazul unui barbat din Coblenz, obligat de un astfel de demon, spre dezgustul sau, sa pacatuiasca de numeroase ori sub ochii îngroziti ai sotiei sale si chiar ai prietenilor sositi în ajutor.

Sec. XV: episcopul Ermolaus de Verona relateaza doua întâmplari stranii, una referitoare la un barbat care timp de 15 ani a fost servit de un demon “care i-a fost amanta”, cealalta cu privire la cazul unui calugar care a pacatuit cu un succubus, murind de epuizare în mai putin de o luna.

Tot în secolul al XV-lea, Pico della Mirandola mentioneaza un barbat care a avut timp de 40 de ani relatii cu un succubus, si a preferat sa moara în închisoare decât sa renunte la „amanta” lui.

În secolul al XVI-lea, documentele epocii vorbesc despre episcopul de Aberdeen, care a salvat un tânar maltratat de un succubus, iar magistratul Nicholas Remy consemneaza cazul unui barbat condamnat pentru vrajitorie care, întrebat cum a cazut în acest pacat, marturiseste ca a fost atras de un demon-femeie.

În 1628, a fost executat în cadrul Procesului de la Bamberg primarul Johannes Junnius, dupa ce a marturisit ca a fost sedus de un succubus, si obligat sa renunte la Dumnezeu si sa îl recunoasca pe Diavol.

În acelasi an, Mario Guazzo scrie în Compendium Maleficarum cazul unui cuplu care a procurat un succubus pentru fiul lor, cu scopul de a-l initia în tainele erotismului. Baiatul s-a dovedit foarte încântat de cadou, desi femeia adusa avea copite; însa actul sexual propriu-zis s-a dovedit traumatizant, penetrarea fiind asemanata cu „patrunderea într-o caverna de gheata”.

În 1685, George Sinclair publica Satan’s Invisible World Discovered, notând executia în 1655 a lui William Barton, care s-ar fi culcat cu Diavolul aparut sub forma unei frumoase femei de origine nobila.

În The Secret Commonwealth (1691), Robert Kirk declara ca în Scotia sunt raportate numeroase manifestari ale demonilor numiti succubus.

Sinistrari (sec. XVII – începutul sec. XVIII), în De Daemonialitate et Incubis et Succubis, trateaza pe larg problema Diavolului care foloseste trupuri umane sau construieste trupuri din alte materiale pentru a face sex cu barbati si femei.

O întâlnire traumatizanta cu un succubus pretinde a fi avut si scriitorul francez J.K. Huysmans (sec. XIX – începutul sec. XX), pe când se afla la o manastire.

Si în zilele noastre sunt raportate numeroase cazuri ale vizitei acestei stranii si îndoielnice creaturi (se pare ca 50% din populatia globului a experimentat macar o data o astfel de vizita). Psihologul britanic Stan Gouch relateaza în lucrarea sa Creatures From The Inner Space (1984) cazul fostului politist Martyn Pryer, atacat de un succubus în somn.


                                                                         

 Succubus privit dintr-o perspectiva diferita

Din latinescul succubare - sub - dedesubt, cubare - a minți. Adică un soi de undercover. Multă vreme s-a crezut că succubus, adică un soi de demon feminin provenind din spița lui Lilith, operează în vis, seducând bărbați, colectându-le sperma pe care o duceau apoi la incubus, varianta masculină, care o foloseau pentru a lăsa femei însărcinate - ei nefiind capabili să o producă - sperma fiind astfel alterată sublimat, iar copiii născuți în acest mod erau speciali, fie în bine sau în rău, la alegerea lor.

Strategie si intelegere:

Studii recente în demonologie la Institutul Vatican arată că succubus operează atât în plan eteric - adică în vis, cât și în cel fizic - despre care voi vorbi azi - și că demonii nu au nici o legătură - nici cu succubus, nici cu incubus. E vorba de o formă de viață energetică căreia i s-a refuzat dreptul la încarnare, și care intră în simbioză cu corpul vital al cuiva, însă doar în urma unui accept al acestuia, care de multe ori se petrece în gând, deoarece nu degeaba suntem învățați că păcatele gândului sunt mult mai grave decât cele ale vorbei. Chiar nu-mi dau seama cum ar trebui să arate acest accept, însă sunt convins că aceia care l-au dat habar n-aveau în ce se bagă.
Gazda nu va fi niciodată pe deplin conștientă de existența simbiotului, iar de la apariția acestuia personalitatea gazdei se va modifica destul de rapid în funcție de tipul simbiotului. Aceste ființe energetice se hrănesc cu energie sublimată, secătuind de puteri și apoi așteptând reîncărcarea corpului gazdă, sugându-i energetic pe cei cu care intră în contact.
 Cu cât energia suptă este mai subtilă, adică de o calitate superioară, cu atât simbiotul devine mai puternic. Sunt două tipuri de succubus: cu polarizare pozitivă sau negativă, exact în formă bipolară, ca tot ce există pe această lume. Cea polarizată pozitiv este diurnă, energetică, extatică, seducătoare prin a fi plină de viață, debordând de energie și umor, cu poftă de chef și dans, comportament ușor haotic, care-și vrăjește victima implacabil prin a-i aduce aminte de cât de frumoasă este viața și cât de mult respectivul a trăit parcă degeaba.
Poate fi o femeie doar extrem de senzuală, sau poate fi un vârf intelectual/cultural, poate fi o femeie care excelează în domeniul de interes al potențialei victime. Nada: promisiunea aventurii. Preferă să sugă o dată și mult, dispărând apoi în cețurile de unde a venit, neavând răbdarea de a-și aștepta victima să se refacă energetic pentru a-l mai suge odată. Dacă vreți, e ca o lovitură zdravănă cu bâta în moalele capului. Când energia astfel obținută e pe terminate, pornește după o nouă victimă. Nu fiecare om generează energie de aceeași calitate, ba dimpotrivă.
 Majoritatea au un câmp energetic extrem de slab, neîntărit de dezvoltarea intelectuală sau de rafinarea dorințelor în plan emoțional. E ca și cum te-ai hrăni cu popcorn. Crănțăne, e sărat, dar după ce se termină filmul nu-ți mai trebuie.
 Astfel, targetul unei succubus este limitat. Cu cât țintește mai sus, cu atât riscă mai mult, pentru că dacă o potențială victimă se dovedește a fi mai puternică, succubus se trezește transformată din agresor în sclav, fără ca victima puternică să aibe habar de asta.
Însă dacă are, fiindcă unii pot avea, un succubus înlănțuit e un experiment interesant. Foarte interesant. Al doilea tip de succubus, anume cel polarizat negativ, este - evident - opusul primului. Femei de o frumusețe stranie, femei mereu suferinde, melancolice, deprimate, cu ochii mereu umezi, de o tristețe dezarmantă, care așteaptă un salvator.

                                                                             
Ele n-au fost mereu așa, și dacă le întrebi nu știu exact de ce și când a avut loc schimbarea de personalitate. Femei nocturne, fragile, poetice, parcă lipsite de vlagă, cu pielea translucidă, mereu expuse problemelor de sănătate, mereu tăcute. Când salvatorul apare, sug doar vârfurile energetice, încet și cu metodă, astfel victima nu obosește niciodată vizibil.
Se hrănesc cu orice tip de energie superioară, folosind timpul pentru a o pândi. Energia lor preferată vine din gama de emoții a suferinței, a dorului. Pentru că succub-ul polarizat negativ reușește să înlănțuie victima chiar și de departe, tipul de stare emoțională pe care se bazează este lingoarea, stare sufletească maladivă și grea care denumea cândva febra tifoidă.
Nada: Iubește-mă. Sunt personalități extrem de complexe, astfel greu de prins pe picior greșit și de înlănțuit. Când victima evadează - ceva aproape imposibil - simbiotul obține atâta energie cât poate de departe, prin lingoare; însă lipsit de hrană de calitate, își devorează energetic gazda, puțin câte puțin, lăsând-o expusă necazurilor de tot felul. Și dacă nu apare o sursă nouă de energie, gazda e în pericol.
 Acest tip de succub, care își bazează existența pe desfășurare în timp, folosește în mod natural o vrajă de camuflare, aplicată atât gazdei cât și victimei. E o vrajă primară, nerafinată, astfel extrem de eficientă plin simplitatea ei.
Cum nu doar succubii o folosesc, ci multă lume pestriță, e bine de știut că trei zile de post negru, adică apă peste zi și ceva pâine la lăsarea întunericului, pot revela lucruri. Chiar dacă nu într-o formă inteligibilă rațional, cu siguranță o eliberare de ceva, ceva neclar. Poate gazda să scape de simbiot?
Nu, pentru că acesta a primit permisiune pentru a se lega. Poate gazda să-și facă viața mai suportabilă?
 Da, încercând să comunice cu simbiotul. Simbioții ăștia nu sunt personaje negative; sunt forme de viață diferite de noi, atâta tot. Dacă lăsăm la o parte latura lor "vampirică", descoperim un spirit extrem de inteligent, care poate remodela gazda în întregime într-o cheie a lumilor superioare, accesibile simbiotului însă nu și gazdei. Din păcate însă gazda își pierde pentru totdeauna dreptul și abilitatea de a evolua pe căile umane naturale.

Succubus și Incubus, două fețe ale aceleiași monezi, sunt doar unii dintre vizitatorii viselor și realităților noastre. Ele iau ceva de la noi și nu ne lasă nimic în schimb, ei dau ceva valoros, însă extrem de instabil. Există multe și variate feluri de simbioți, dintre care majoritatea ne sunt mai degrabă favorabili, aducându-ne un plus de valoare înspre devenirea noastră. Unul dintre ei se hrănește cu creativitatea noastră, însă stimulând-o permanent. Nu-l vom simți vreodată. Sunt unii simbioți mici, cât o monedă, a căror prezență de fapt ne onorează, sunt alți simbioți care veghează la sănătatea noastră fizică, hrănindu-se cu celulele ce ar putea deveni periculoase, sunt simbioți a căror putere este aceea de a mângâia sufletește, de a alina, care se hrănesc din revenirea noastră la viață, energie puternică și profundă. Altfel spus, suntem ajutați în feluri la care nu ne-am fi gândit vreodată: subliminal, sublimat, subtil.
Pana la proba contrarie personala,este mai bine sa nu ne dorim o astfel de experienta,desi in aparenta,ea poate parea extrem de placuta.De exemplu,cantareata Kesha a afirmat intr-un interviu recent ca a avut mai multe experiente supranaturale, dar nu cunoaste numele fantomei cu care s-a iubit, scrie sott.net. In perioada in care a trait aceste experiente ea se afla in Africa, ingrijind un pui de leu.

Keisha mai spune ca a fost hipnotizata in acele momente intense si vrea sa redea lumii clipele respective care arata magia vietii. Ea nu este singura care spune ca a avut o aventura amoroasa cu un spirit, iar psihologii spun ca exista o explicatie pentru acest fenomen.

Astfel de intamplari exista inca din Evul Mediu, iar barbati si femei deopotriva sunt "atacati" noaptea in somn de spirite denumite "incubus" sau "succubus". Aceste experiente ar arata, de fapt, sustin unii, ca persoana respectiva are legaturi cu diavolul.

                                                
                                                                          

In cartea sa, "The Terror that Comes in the Night", folcloristul David J. Hufford scrie ca aproximativ 15% din oameni au avut parte de o asemenea experienta misterioasa in somn.
In orice caz,astfel de experiente au loc la nivel mondial la o scara la fel de mare ca si in secolele trecute,daca nu,chiar la o scara mult mai mare,insa,cum exista un grad ridicat de scepticism,este dificil sa conferi credibilitate unui subiect contestat doar pentru ca nu este inteles si aprofundat.De fapt,daca stai si gandesti la rece,nu asta este treaba noastra:"SA-I DETERMINAM SA CREADA!"
Dovezile sunt atat de concludente,incat daca vrei sa afli adevarul,trebuie sa fii bine determinat,si abia apoi,vei face distinctie dintre fictiune,mit,si adevar!

Indiferent cat este real si cat nu este real în aceste povesti, mesajul transmis nu este unul neglijabil: intimitatea cu raul de orice fel, corupe, consecintele sunt tragice, iar urmele deseori de nesters…

                                                                     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vampirii energetici-Cum poti recunoaste un vampir energetic?

Astazi ,mi-am propus sa vorbesc despre un "atac invizibil" pe care il simtim fiecare dintre noi,atac care poate veni din partea unui coleg de serviciu,a unei vecine,a unui prieten,sau a unei rude apropiate.
Acest atac,de obicei nu este facut in mod voit deoarece persoana nu realizeaza ca este un "vampir energetic" si cat rau poate face altora.
 De exemplu,in cazul meu,la locul de munca am o persoana care doar prin simpla prezenta,exprimarea nemultumirilor zilnice,spiritul de victimizare,reuseste sa te faca sa te simti "golit de energie".Aceasta persoana este un vampir energetic!
 Acum nu va imaginati ca vampirul energetic este un fel de vampir asemeni vampirilor pe care ii vedem in filme,nu,denumirea de vampir energetic se aplica acelor persoane care se hranesc cu energia ta.
 Acesti oameni sunt practic nesatui atat material,cat si emotional.
Indiferent cata atentie,timp,sau bani le dai,mai vor inca ceva in plus.Daca incerci sa-i faci sa se simta bine,se…

Reincarnarea,"un adevar tinut sub cheie" chiar de biserica

Revin cu un articol pe care in urma cu un an,l-am sters de pe acest blog,astazi reeditandu-l intr-o "nuanta mai captivanta" ce sper sa va atraga.

Cine suntem? De unde venim? Sunt intrebari clasice dar profunde ce se afla in mintea si pe buzele miliardelor de oameni ai acestei planete.
Unii sunt de parere ca insasi existenta noastra se datoreaza hazardului si evolutiei.
Altii,cred ca Dumnezeu ne-a creat,insa datorita pacatului Adamic,astazi experimentam suferinta ca si consecinta a pacatului pe care primii nostri parinti umani,Adam si Eva,l-au comis.
Insa,un numar impresionant de oameni,cred cu convingere ca existenta noastra este rezultatul deciziei noastre:"cand am venit pe acest Pamant,am ales",cu alte cuvinte,am ales sa ne reincarnam intr-un corp carnal,pentru a experimenta,a invata,a evolua traind intr-un mod mai intelept si luand decizii mai intelepte decat in viata anterioara pe care am trait-o.
Bine,vor spune unii,"dar eu nu-mi amintesc sa fi luat aceas…

HAARP- acum si in Romania!

Astazi,mi-am propus sa scriu  despre  HAARP, desi as fi vrut sa scriu despre proiectul Blue Beam sau experimentul Philadelphia.De ce am ales sa vorbesc despre HAARP?Aflandu-ma in mijlocul de transport in comun,fara sa vreau am auzit o discutie interesanta intre doua doamne,trecute de 50 de ani.
- Eu cred ca astia fac experimente cu natura,ceva se intampla.
-Sa stii...cred ca si inundatiile astea sunt rezultatul experimentelor,am trait atatia ani si n-am vazut niciodata asa ceva.
    Recunosc ca discutia lor incepuse sa-mi placa,cu atat mai mult ca,imi petrec foarte timp timp,citind si documentandu-ma despre tehnologia militara HAARP,pacat ca a trebuit sa cobor:)
Oamenii,indiferent de mediul social,nivelul de educatie si instruire,zona unde se afla,inteleg foarte bine ca ceva se intampla cu mediul din jurul lor,insa foarte putini sunt dispusi sa se informeze,poate si pentru faptul ca la un moment dat,te izbesti de ceea ce numim:"Teoria Conspiratiei".
 In urma cu cativa ani…