Aseara,ma aflam intr-un magazin din apropierea casei mele,cand in fata mea,un baietel si o fetita cam in varsta de sapte si zece anisori,se grabeau sa-si faca cateva cumparaturi.
Fetita,isi tot zorea fratele tragandu-l de haina:
-Hai mai repede,cere odata!
Raspunsul fratelui ei,m-a dat pe spate:
-Ma lasi?De ce ti-e atat de frica de intuneric?Ar fi trebuit sa inveti ceva din relatarea aia cu Iosua.
-Care dintre ele? intreaba fetita nedumerita.
-Offff....nu taci deloc.Aia cu soarele.
Conversatia dintre cei doi micuti,mi-a dat de inteles ca proveneau dintr-o familie in care se citea Biblia,sau cine stie...sa fi invatat despre Iosua la orele de religie? Nu stiu...
Am ajuns acasa,si ma tot gandeam la relatarea biblica despre care vorbeau cei doi micuti,si asta datorita faptului ca evenimentul descris in Biblie,este foarte contestat atat de oamenii de stiinta,fizicieni si chiar anumiti eruditi.Sa fiu sincer,niciodata nu mi-am batut capul sa fac anumite cercetari in acest sens,dorind sa descopar dovezi ce pot sustine veridicitatea acestei relatari biblice,insa,de aceasta data ,am facut-o.
Inainte de analizarea dovezilor ce sustin veridicitatea acestei relatari,as vrea sa ne oprim asupra acestui episod biblic pe care Biblia il mentioneaza in cartea Iosua 10-12,13,un episod despre care am putea cu usurinta sa credem ca se incadreaza in tiparul legendei,mitologiei,povestilor cu Harap-Alb.Insa vom vedea cat de important este punctul de vedere istoric,astronomic,stiintific, in privinta credibilitatii acestei relatari biblice.
Sa patrundem pentru cateva clipe in trecutul istoric al bibliei,mai precis in evenimentele descrise in Iosua 10:12,13:In tinutul Canaan – Tara Fagaduintei – traiau mai multe neamuri pagane: hetiti, gheriziti, amoriti, fereziti, heviti si iebusiti. Dumnezeu a hotarat pieirea lor pentru pacatele de care se facusera vreme indelungata ,vinovati. Aceste popoare venerau idoli si, in cursul ritualurilor lor, ajunsesera sa sacrifice oameni,ba chiar proprii copii. Drept pedeapsa, pamantul acestora, care se intindea la nord pana in centrul Libanului de astazi si la sud pana in peninsula Sinai, a fost oferit israelitilor de catre Dumnezeu. Trebuie subliniat, insa, ca implicarea divina in istoria poporului ales nu a avut un caracter ludic si in niciun caz nu a fost un joc de rol.
Moise a impartit pamantul fagaduintei intre unsprezece din cele douasprezece semintii ale israelitilor, urmase ale celor doisprezece fii ai lui Iacov: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Aser, Isahar, Zabulon, Iosif (partea acestuia din urma s-a impartit celor doi fii ai sai, Efraim si Manase). Numai semintiei lui Levi nu i-au revenit pamanturi, ei fiind desemnati sa exercite functii sacerdotale in Cortul legamantului.
Printre popoarele pe care Iosua si ai sai au trebuit sa le infrunte, pentru a se aseza in Canaan, s-au numarat si amoritii.De mentionat aici lupta crancena impotriva acestora, deoarece aceasta lupta a fost castigata intr-un mod miraculos,intr-un mod care nu s-a mai intalnit pana atunci. Dumnezeu i-a promis intreg ajutorul lui Iosua si i-a inspaimantat pe dusmanii oamenilor sai,iar lupta impotriva amoritilor a continuat fara intrerupere pana la apusul soarelui. Iosua vede că în curând soarele va apune. Se va face întuneric şi mulţi dintre soldaţii celor cinci regi ai Canaanului,vor scăpa. Iată de ce Iosua se roagă lui Dumnezeu şi apoi spune: ‘Soare, opreşte-te!’ Şi fiindcă soarele continuă să strălucească, israeliţii pot încheia cu succes bătălia. Iosua l-a rugat pe Dumnezeu sa opreasca Soarele si Luna, pana ii va infrange pe amoriti si minunea s-a produs. Pentru prima si ultima oara in istorie divinitatea a raspuns unei astfel de rugaminti omenesti.
Asa cum spuneam,aceasta relatare biblica a fost,si este inca pusa sub semnul indoielii,deoarece multora le este greu sa inteleaga si sa creada cum Dumnezeu "a oprit soarele",astfel incat batalia sa fie castigata,insa,este adevarat sau nu, ce a spus Iosua? Cum putea soarele sa se opreasca?
Demn de remarcat este ca in cercetările efectuate de oamenii de ştiinţă, au ieşit câteva confirmări ce sustin veridicitatea relatarii lui Iosua,confirmandu-se faptul ca ziua aceea a fost aproape dublă.
Cum a fost posibil ca acea zi,sa fie o zi mai lungă? Pentru noi este greu de priceput daca gandim din punct de vedere fizic,deoarece dacă cele trei miliarde şi ceva de locuitori ne-am opinti să oprim pământul din mersul lui, bineanteles ca nu am reuşi.
Sa luam prin analogie mersul unei locomotive în plină viteză,aceasta nu poate fi oprită de o mie de persoane ce s-ar aşeza pe linii, deoarece,asa cum este rational,si oricine stie, locomotiva i-ar măcelări pe toţi. Totuşi locomotiva chiar daca nu poate fi oprita de o mie de persoane,ea poate fi oprită de un singur om;de mecanic, si aceasta printr-o simplă mişcare de manivelă. El are stăpânire asupra ei şi o poate opri. Cu mult mai mult, Dumnezeu, care a creat toate şi conduce toate, poate face aşa ceva.
Dovezi istorice:
Herodot, istoricul grec care a trăit cu 480 ani înainte de Cristos, ne spune că preoţii egipteni i-au arătat o descriere a unei zile lungi. Scrierile vechi chineze la fel vorbesc de o zi lungă în timpul domniei împăratului Yeo, care a fost contemporan cu Iosua. Pe la începutul secolului al XX-lea, amiralul Palmer a descoperit în Mexico un document, care spune ca soarele s-a oprit pentru aproape o zi întreagă în anul “celor şapte iepuri”, care corespunde cu anul în care Iosua a cucerit Canaanul. La acestea, adăugaţi Cartea Dreptului, scrisă în Palestina. Deci, vechile scrieri ale egiptenilor, ale grecilor, ale chinezilor, ale mexicanilor şi ale evreilor vorbesc despre o zi lungă. Dacă nu a fost o zi lungă, de ce scriu egiptenii, grecii, chinezii şi mexicanii despre o aşa zi? Oare să-i fi mituit Iosua ca ei să scrie aşa, spre a confirma Biblia? Sau cei ce tăgăduiesc astăzi aceasta relatare,sunt atât de deştepţi, încât ştiu şi ce s-a petrecut in acea perioada, mai bine ca cei de atunci?
Dovezi astronomice si stiintifice:
Considerat unul dintre cei mai influenți oameni de știință din secolele XV-XVI, Kepler a fost și un apologet înflăcărat al credinței creștine. Crezul său fundamental era că Dumnezeu l-a chemat să Îl glorifice prin studiul științific al naturii. Kepler era atât de imersat în Scriptură și în cercetarea sa științifică a naturii încât scrierile sale sunt pline de citate din Biblie și de comentarii pe marginea diferitelor texte, care fac referire la obiectul său de studiu. Acest lucru poate părea ciudat pentru o minte postmodernă în care există o prăpastie uriașă între credința creștină și cercetarea științifică. Ei bine, unirea științei cu credința nu era nici pe departe un lucru ciudat în acele timpuri.
Totuși, când Kepler a susținut o teorie științifică care nu era acceptată de majoritatea creștinilor și oamenilor de știință – teoria lui Copernicus, el și-a riscat astfel reputația profesională, suferind chiar persecuția din partea luteranilor și a catolicilor. Pe cât de impozant e omul de știință Kepler pe atât e și omul de credință Kepler. El a susținut că Dumnezeu a scris două cărți: Sfânta Scriptură și natura. Legat de a doua carte a lui Dumnezeu, Kepler scrie:
„Pot să spun fără să mint că ori de câte ori mă gândesc la ordinea aceasta frumoasă, la felul în care fiecare lucru urmează armonios din altul, este ca și când aș fi citit un text divin, întipărit în natură, nu cu litere, ci mai degrabă, cu obiecte sau corpuri, spunând: „Omule, lărgește-ți rațiunea mai mult, ca să înțelegi aceste lucruri.”
Kepler a susținut cu tărie că din moment ce omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, el poate să cunoască bunătatea lui Dumnezeu mai profund, printr-o cercetare amănunțită a lucrărilor sale în natură:
„Dumnezeu însuși i-a dat libertate omului să cunoască aceste lucruri și, astfel, și-a dăltuit chipul Lui în om nu într-o măsură mică. Din moment ce El a apreciat ca fiind foarte bun chipul Său în om, cu atât mai mult va aprecia strădania noastră de a găsi lumina cunoștinței numerelor, înălțimilor și lungimilor pe care El însuși le-a așezat în creație. Căci aceste secrete nu sunt de genul celor a căror cercetare trebuie interzisă; ci mai degrabă ele sunt puse înaintea ochilor noștri ca o oglindă, astfel încât cercetându-le, să înțelegem într-o anumită măsură bunătatea și înțelepciunea Creatorului.”
Fiind pe deplin dedicat celor două cărți scrise de Dumnezeu, Kepler a insistat că Scriptura și natura sunt, de fapt, o singură carte; ele nu sunt în conflict una cu cealaltă. Totuși, unii au criticat această poziție a sa aducând înaintea lui diferite texte care, aparent, descalificau spusele sale prin contradicțiile dintre rezultatele observării științifice ale naturii și spusele Scripturii. Răspunsul lui Kepler este extrem de benefic și, poate, oamenii de știință de tip „show-men”, care atacă Scriptura fără nicio rezervă, din ce în ce mai des, ar trebui să ia aminte: intenția Scripturii nu este de a oferi o metodologie științifică în cercetarea naturii, ci de a oferi iluminare spirituală. Toate spusele Scripturii despre natură sunt din perspectiva lui Dumnezeu; e ca și cum Dumnezeu privește la natură și ne descrie nouă, oamenilor, ce vede. Îi suntem mult îndatorați lui Kepler pentru acest adevăr. Ca exemplificare a celor spuse, este bine-venită interpretarea sa asupra cunoscutului eveniment din Vechiul Testament, din Iosua 10:12-13, când Dumnezeu a răspuns pozitiv rugăciunii lui Iosua de a opri soarele, astfel încât ziua să fie îndeajuns de lungă pentru câștigarea războiului împotriva amoriților. Kepler susține că acest text vorbește din perspectiva percepției vizuale umane a mișcării soarelui. Pentru Iosua era important ca ziua să fie îndeajus de lungă ca să aibă succes în luptă, nu neapărat corectitudinea astronomică:
Acele persoane necugetate se concentrează numai asupra contradicțiilor literare „soarele s-a oprit” versus „pământul s-a oprit”, neluând în seamă că aceste contradicții pot apărea numai într-un context optic și astronomic, și nu se răsfrâng asupra uzanței comune. Totodată, acești necugetați nu vor să înțeleagă că Iosua s-a rugat ca munții să nu acopere lumina soarelui de peste el; această rugăciune a rostit-o conform simțului său vizual, căci ar fi fost nepotrivit ca să se gândească, tocmai atunci, la astronomie sau la percepții vizuale eronate. Dacă s-ar fi găsit cineva să-l mustre spunându-i că soarele nu se mișcă de-a dreptul deasupra văii Aialonului, ci că doar așa pare, nu ar fi exclamat oare Iosua că rugăciunea lui a fost doar ca soarele să se oprească, indiferent de cum s-ar fi făcut aceasta? În același mod ar fi răspuns și dacă s-ar fi găsit altcineva care să-i argumenteze minuțios că soarele nu se mișcă, ci doar pământul. Dumnezeu a înțeles cu ușurință cererea lui Iosua și a răspuns oprind mișcarea pământului, ca Iosua să creadă că soarele a fost cel care s-a oprit. Aceasta este esența rugăciunii sale.
Alte dovezi stiintifice:
Anumiţi astronomi au cercetat pe bază de calcule să vadă dacă a fost sau nu o zi mai lungă, aşa cum sustine relatarea din Iosua 10:12,13. Astfel, profesorul Totten din America a făcut calcule astronomice pe care le-a publicat. Luând echinocţiile, eclipsele, tranzitele şi mergând cu calculele de la prezent înapoi la solistiţiul de iarna a zilei lui Iosua, a găsit că acţiunea s-a petrecut într-o zi de miercuri, iar calculând invers, de la creaţie spre Iosua, acţiunea a căzut într-o zi de marţi. El a demonstrat că în istoria lumii a fost introdusă a zi, care nu este alta decât ziua dublă a lui Iosua. Cercetătorul W.Maunders de la Observatorul Regal Greenwich, de asemenea a publicat un studiu asupra aceluiaşi subiect; şi prin calcule a stabilit nu numai data, ci şi timpul zilei când senzaţionalul fenomen a avut loc.
O a treia confirmarea electronică. În 1970, ziarul "Evening World" din Spencer, Indiana, U.S.A. a fost primul care a publicat ştirea. Revista "The Sword of the Lord" redă ştirea după cum urmează:
"Dl.Harold Hill, preşedintele Companiei Curtis Engine din Baltimore, Md. şi consultant în programul spaţial, a relatat următoarele: "Cred că unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le are Dumnezeu pentru noi azi, s-a petrecut recent cu astronauţii şi bărbaţii de ştiinţă spaţială la Green Belt, Maryland. Ei controlează cum va fi poziţia soarelui, a lunii, a planetelor în spaţiu peste o sută de ani, peste o mie de ani. Noi trebuie să cunoaştem aceste date, ca să nu lansăm un satelit şi să se izbească de ceva şi astfel să fie scos din orbită. Noi trebuie să fixăm orbita în funcţie de viaţa satelitului şi de poziţia planetelor, ca să nu fie dată peste cap lucrarea. Cu ajutorul calculatorului electronic măsurau veacurile înainte şi înapoi. Deodată s-au oprit. Calculatorul a stopat şi a dat un semnal roşu, ceea ce însemna că e o greşală, ori la informaţiile introduse în el, ori la rezultatele comparate cu standardele. Au fost chemaţi specialiştii să vadă dacă e bun calculatorul. Aceştia l-au controlat şi au spus: "E perfect". Şeful operaţiunilor I.B.M. a întrebat: "Care-i necazul?" - "Am găsit că e o zi lipsă în scurgerea vremii”. Toţi au dat din cap. Tăcere.
"Din grup, unul mai religios a zis: "Ştiţi, pe când eram în Şcoala Duminicală, ni s-a spus despre o oprire a soarelui”. Ceialalţi nu l-au crezut, dar nu aveau alt răspuns. Astfel au zis: "Arată-ne!" I-au adus o Biblie şi el a căutat la Iosua 10:12-14 şi a citit textul ... Aici e ziua lipsă. Au mers cu calculatorul la vremea arătată şi au găsit-o, dar nu era destul. Timpul scurs care lipsea, găsit pe vremea lui Iosua era numai 23 ore şi 20 minute, nu o zi întreagă. Au citit iarăşi Biblia şi ea le-a spus: "…aproape o zi întreagă".
Aceste simple cuvinte în Biblie sunt importante. Dar ei erau în încurcătură, căci dacă nu poţi da socoteală de 40 minute, te va încurca şi peste o mie de ani. Patruzeci de minute trebuiau găsite, căci puteau fi înmulţite de multe ori pe orbite. Atunci cel credincios şi-a adus aminte că undeva în Biblie scrie că soarele a mers înapoi. Cosmonauţii i-au spus că şi-a ieşit din ţninţi. Dar au luat Cartea şi au găsit la 2 împăraţi 20:8-11 "Şi Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranul soarelui lui Ahaz”. Zece trepte sunt exact 40 minute. Douăzeci şi trei ore şi douăzeci minute din Iosua cu 40 minute din 2 împăraţi fac ziua lipsă întreagă. Cosmonauţii au trebuit să înscrie în jurnal ziua ce lipseşte”. Calculatoarele electronice adeveresc Biblia. Cine s-ar fi gândit vreodată că acea zi va putea fi detectată nu numai de creierul omului ci şi de creierul electronic?
Interesant este cum intr-un veac al necredintei, Dumnezeu alege calea stiintei demonstrand adevarul Cuvantului Sau.
Comentarii
Trimiteți un comentariu