Unii dintre marii scriitori,au avut o viata simpla,altii au trait la limita saraciei,desi este de neînțeles cum abia dupa ce au murit,au fost ridicati la rang inalt,iar autoritatile s-au gandit sa le ofere "o trecere in nefiinta memorabila". Important este ca ,indiferent cat de dreptatiti sau nedreptatiti au fost acesti scriitori,ei au ramas in mintea si inima noastra ca fiind oameni extraordinari ce au lasat mostenire generatiilor ulterioare, adevarate opere literare, care uimesc in cele mai neasteptate moduri.
Am ales pentru acest articol,patru scriitori celebri,dintre care unul,este din peisajul romanesc:
.jpg)
-Johann Wolfgang Von Goethe:scriitor,filozof,poet,politician german,descrie intruna din cartile sale,"Poezie si Adevar",un fenomen de Deja Vu prin care a trecut,el vazandu-se venind din partea cealalta in timp ce trecea printr-o trecatoare montana. Unii ar fi tentati sa creada ca tanarul Goethe se foloseste in aceasta biografie de fictiune,nefiind vorba de el,ci de un personaj fictiv,insa,cei care au cercetat cu deosebita atentie opera literara "Poezie si Adevar",au concluzionat ca tanarul Goethe vorbeste despre propria sa biografie in termeni reali.
-Un alt scriitor asupra caruia ma voi referi,fiind la fel de enigmatic,este William Shakespeare,asupra caruia planeaza suspiciunea ca nu el ar fi cel care a scris operele literare de mare succes.Interesant este ca peste trei sute de intelectuali(printre care si actori) au semnat un document public in care pun la indoiala faptul ca William Shakespeare ar fi autorul operelor ce ii sunt atribuite.Din cate stiu,bazandu-ma pe ultimele referinte,contestatarii cer investigatii suplimentare,sperand ca specialistii din mediul academic,vor stabili in cele din urma problema paternitatii in privinta operelor ce sunt atribuite lui William Shakespeare.
Documentul, intitulat “Declaration of Reasonable Doubt”, contine si o lista cu douazeci de personalitati care, de-a lungul timpului, au pus sub semnul intrebarii aceeasi chestiune. Pe aceasta lista apar Mark Twain, Orson Welles, Sir John Gielgud si Charlie Chaplin.
Fapt care ne intereseaza,este ca in afara de faptul ca nu se stie cum a putut sa-si scrie operele,deoarece este consemnat in epoca ca fiind un analfabet,William Shakespeare lasa in urma o opera misterioasa care si astazi,joaca feste actorilor ce se incumeta sa participe la celebra opera literara,Machbet.In Machbet,toti cei care au jucat scena vrajitoarelor,cei care au jucat scena invocarii Marii vrajitoare,au avut de suferit ,unii murind in diferite accidente misterioase.Referindu-ma la "Scena invocarii Marii Vrajitoare",se presupune ca descantecele rostite de vrajitoare in piesa,sunt autentice,iar veritabilele vrajitoare s-au simtit oarecum jignite de aceasta situatie,blestemand piesa de teatru. Daca pentru cei sceptici,ceea ce spun pare deplasat,este important sa retinem ca piesa "Machbet" a avut probleme chiar inainte de premiera.Hal Berridge, actorul care urma s-o interpreteze pe Lady Macbeth la premiera, a murit cu putin timp inainte de aceasta, la 7 august 1606, iar William Shakespeare a fost nevoit sa joace chiar el in piesa, in locul lui.
Un alt eveniment nefast,a avut loc intr-un spectacol tinut la Amsterdam, cand in anul 1672, actorul care juca rolul lui Lady Macbeth a folosit un pumnal adevarat si l-a injunghiat pe actorul care juca rolul lui Duncan.
In 1721, un nobil din public s-a ridicat in timpul spectacolului si a traversat scena ca sa stea de vorba cu prietenii lui aflati de partea cealalta a scenei. Lucrul acesta i-a infuriat pe actori, care au folosit sabiile de scena ca sa-i dea afara pe nobil si pe prietenii acestuia. Acestia s-au intors curand insotiti de politie si au dat foc teatrului care a ars pana in temelii.
Abraham Lincoln le-a citit cateva pasaje din Macbeth prietenilor sai, in timp ce calatorea pe fluviul Potomac si apoi pe Fluviul Queen, in ziua in care s-a incheiat razboiul civil. Cinci zile mai tarziu a fost ucis.
In 1947, Harold Norman a fost injunghiat in lupta cu sabiile de la sfarsitul piesei si a murit in urma ranilor suferite.
Punerea in scena pe Broadway a lui Macbeth din 1988, in care au jucat Glenda Jackson şi Christopher Plummer, a stabilit mai multe recorduri. S-au inregistrat: trei regizori, sase directori de scena, doi arhitecti de lumini, sase modificari de distributie si o multime de boli si accidentari, printre care douazeci si sase de bolnavi de gripa, ligamente rupte si intinse.
Oamenii de teatru stiu de acest blestem si evita sa pronunte numele piesei in incinta unui teatru. Acestia prefera ca in loc de Machbet,sa-i spuna: „piesa scoţiană”, „tragedia scoţiană”, sau simplu „piesa”.
Un alt scriitor la fel de enigmatic,este Charles Dickens.Acesta scrie un ultim roman foarte ciudat-un roman fantastic, intitulat "Misterul lui Edwin Drood", care de cinci luni de zile apare in episoade lunare, si pe care un imens public il urmareste cu pasiune.
Catre miezul noptii, Dickens lasa pana de-o parte si suspina usurat. A terminat – dar cu cat efort – cel de al saselea capitol care trebuie trimis prin posta de dimineata editorului sau. Ii mai raman inca 6 capitole de scris pentru a finaliza sfarsitul straniei aventuri a eroului cartii. Se va apuca insa de lucru doar peste cateva zile, cand isi va mai reface fortele. Pentru moment, se simte extenuat. Sufla in lumanari si urca cu greutate scarile, mergand sa se culce.
A doua zi, va fi gasit mort in patul sau.Charles Dickens,avea 58 de ani.
Remarcabila este vestea decesului lui Charles Dickens,care avea sa starneasca in intreaga lume, o mare emotie;se spune ca moartea lui Charles Dickens a fost anuntata copiilor ca fiind un doliu in familie. Un baietel, foarte impresionat de moartea scriitorului, a intrebat: „Atunci, si Mos Craciun va muri?”
Daca moartea scriitorului avea sa provoace o asemenea mahnire,imaginati-va ce aveau sa simta miile de cititori care urmareau in fiecare luna episoadele romanului "Misterul lui Edwin Drood ",pentru ca niciodata nu aveau sa mai cunoasca sfarsitul romanului.Charles Dickens nu lasase nici macar un rezumat sau vreun plan al lucrarii sale.
Si totusi,intr-o zi,de sub lumina tiparului,avea sa ia nastere ultimele sase capitole ale romanului,scrise chiar de acelasi scriitor,dar folosind o alta mana...
Dupa doi ani,un om necunoscut opiniei publice,dar despre care se stia ca era ajutor de tipograf,reuseste sa scrie ultimele sase capitole ale cartii,"dictate chiar de Clarles Dickens".Bineanteles, toti criticii s-au repezit asupra cartii razand batjocoritor, fiind gata sa o desfiinteze. Dar citind-o, uimirea lor a fost fara margini. Au trebuit sa recunoasca cu totii ca in aceasta lucrare se regasesc stilul, verva, umorul si intreaga malitiozitate a marelui romancier englez. Iar unul dintre critici a mers pana acolo incat a scris: „Daca n-am sti ca aceasta carte a fost scrisa de un tanar din Brettleboro, s-ar putea crede ca este chiar opera lui Charles Dickens…”
Acest tanar, Thomas James, autor al ultimelor sase capitole, n-a mai scris absolut nimic pana in anul 1873. El a parasit scoala la 13 ani pentru a deveni ucenic tipograf,stiind doar sa scrie si sa citeasca.In plus, cand citea, lecturile lui erau acele reviste pentru adolescenti pline cu aventuri cu indieni.Nu deschisese niciodata vreo carte de Dickens!
2) Dupa publicarea cartii din 1873, Thomas James n-a mai scris absolut nimic. Nici macar o povestioara pentru copii, nimic!… Dupa publicarea romanului "Sfarsitul misterului lui Edwin Drood", vazand entuziasmul criticii, editorul, care nu credea un cuvant din povestea fantastica, precum ca Dickens i-ar fi “suflat” tanarului sfarsitul cartii incepute, isi spunea ca a pus mana pe un tanar romancier foarte promitator, capabil sa-i urmeze lui Dickens. De aceea, el i-a comandat o a doua carte. Bietul Thomas James a refuzat, explicand ca nu ar sti niciodata sa imagineze un roman, sau sa povesteasca ceva. Atunci editorul a scos din buzunar un contract, i-a promis foarte multi bani si i-a cerut sa se apuce de lucru. Ademenit de suma, Thomas accepta sa faca o incercare.Incercarea tanarului a fost lamentabila. S-a dovedit ca nu era capabil sa scrie nici trei randuri corect,si astfel, cariera lui personala, s-a terminat.
Vorbim acum,despre un alt scriitor,extrem de enigmatic (fiind chiar unul din preferatii mei) -Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost unul dintre cei mai mari oameni de cultura ai Romaniei,fiind autorul multor opere literare de exceptie:"Ioan Voda cel Cumplit","Razvan si Vidra","Arhiva istorica a Romaniei",aceasta fiind o parte insemnata a tezaurului cultural al tarii noastre.
Ceea ce nu stim despre acest scriitor,este ca a fost extrem de pasionat de ocultism,insa,aceasta pasiune a venit doar dupa ce si-a pierdut propria fiica,aceasta murind din cauza tuberculozei.
As fi ignorant,daca nu as trece in revista si interesul acestui scriitor pentru masonerie,el insusi facand de altfel,parte din masonerie.Dovada faptului ca B.P.Hasdeu era interesat de masonerie,si chiar facea parte din aceasta organizatie,se vede pe usa de la intrare a "Castelului de la Campina-Iulia Hasdeu".
In urma decesului mortii fiicei sale,B.P.Hasdeu,este aproape de pragul nebuniei,cand,intr-o noapte,in timp ce se afla la birou,mana scriitorului se pune intr-o miscare nebuneasca,scriind fara ca B.P.Hasdeu sa aiba aceasta intentie.
In doar cinci secunde,pe foaia alba,scria urmatoarele cuvinte:"Sunt fericita,te iubesc!Ne vom revedea curand-Iulia Hasdeu!".
Mesajul fiicei sale,avea sa-l transforme radical pe academicianul B.P.Hasdeu,acesta incepand sa manifeste interes pentru ocult,vorbind in fiecare zi,cu fiica sa prin intermediul unor mediumi.In cele din urma,la insistentele fiicei sale,B.P.Hasdeu,construieste un castel "in care spiritul Iuliei sa poata salaslui".
Astfel,a inceput construcţia castelului dedicat Iuliei pe un domeniu din Campina, in 1893, dupa planurile si specificaţiile fetei pe care le primea prin intermediul sedintelor de spiritism. Trei ani mai tarziu, edificiul era gata. Mai mult un templu decat o casa de locuit, fundatia castelului are forma unei cruci, iar cifrele trei şi sapte sunt adoptate fara retineri de geometria constructiei. Edificiul estre structurat in trei turnuri, iar la intrare se afla două jilturi imparatesti. Deasupra, Ochiul Divin incadrat in triunghi si deviza familiei Hasdeu: „Pro fide et patria”.
Scriitorii pe care i-am mentionat in acest articol,nu sunt singurii ce se pot incadra in tiparul misterului si al paranormalului,desigur,putem sa ne referim la multi altii,insa astazi,am ales sa vorbesc doar despre acestia.
Este interesant si in acelasi timp,frustrant,sa stii ca nu poti patrunde mai mult,in lumea acestor scriitori,aflandu-le misterele din viata lor.Dar,aceasta face obiectul unui alt articol ....
Am ales pentru acest articol,patru scriitori celebri,dintre care unul,este din peisajul romanesc:
.jpg)
-Johann Wolfgang Von Goethe:scriitor,filozof,poet,politician german,descrie intruna din cartile sale,"Poezie si Adevar",un fenomen de Deja Vu prin care a trecut,el vazandu-se venind din partea cealalta in timp ce trecea printr-o trecatoare montana. Unii ar fi tentati sa creada ca tanarul Goethe se foloseste in aceasta biografie de fictiune,nefiind vorba de el,ci de un personaj fictiv,insa,cei care au cercetat cu deosebita atentie opera literara "Poezie si Adevar",au concluzionat ca tanarul Goethe vorbeste despre propria sa biografie in termeni reali.
Documentul, intitulat “Declaration of Reasonable Doubt”, contine si o lista cu douazeci de personalitati care, de-a lungul timpului, au pus sub semnul intrebarii aceeasi chestiune. Pe aceasta lista apar Mark Twain, Orson Welles, Sir John Gielgud si Charlie Chaplin.
Fapt care ne intereseaza,este ca in afara de faptul ca nu se stie cum a putut sa-si scrie operele,deoarece este consemnat in epoca ca fiind un analfabet,William Shakespeare lasa in urma o opera misterioasa care si astazi,joaca feste actorilor ce se incumeta sa participe la celebra opera literara,Machbet.In Machbet,toti cei care au jucat scena vrajitoarelor,cei care au jucat scena invocarii Marii vrajitoare,au avut de suferit ,unii murind in diferite accidente misterioase.Referindu-ma la "Scena invocarii Marii Vrajitoare",se presupune ca descantecele rostite de vrajitoare in piesa,sunt autentice,iar veritabilele vrajitoare s-au simtit oarecum jignite de aceasta situatie,blestemand piesa de teatru. Daca pentru cei sceptici,ceea ce spun pare deplasat,este important sa retinem ca piesa "Machbet" a avut probleme chiar inainte de premiera.Hal Berridge, actorul care urma s-o interpreteze pe Lady Macbeth la premiera, a murit cu putin timp inainte de aceasta, la 7 august 1606, iar William Shakespeare a fost nevoit sa joace chiar el in piesa, in locul lui.
Un alt eveniment nefast,a avut loc intr-un spectacol tinut la Amsterdam, cand in anul 1672, actorul care juca rolul lui Lady Macbeth a folosit un pumnal adevarat si l-a injunghiat pe actorul care juca rolul lui Duncan.
In 1721, un nobil din public s-a ridicat in timpul spectacolului si a traversat scena ca sa stea de vorba cu prietenii lui aflati de partea cealalta a scenei. Lucrul acesta i-a infuriat pe actori, care au folosit sabiile de scena ca sa-i dea afara pe nobil si pe prietenii acestuia. Acestia s-au intors curand insotiti de politie si au dat foc teatrului care a ars pana in temelii.
Abraham Lincoln le-a citit cateva pasaje din Macbeth prietenilor sai, in timp ce calatorea pe fluviul Potomac si apoi pe Fluviul Queen, in ziua in care s-a incheiat razboiul civil. Cinci zile mai tarziu a fost ucis.
In 1947, Harold Norman a fost injunghiat in lupta cu sabiile de la sfarsitul piesei si a murit in urma ranilor suferite.
Punerea in scena pe Broadway a lui Macbeth din 1988, in care au jucat Glenda Jackson şi Christopher Plummer, a stabilit mai multe recorduri. S-au inregistrat: trei regizori, sase directori de scena, doi arhitecti de lumini, sase modificari de distributie si o multime de boli si accidentari, printre care douazeci si sase de bolnavi de gripa, ligamente rupte si intinse.
Oamenii de teatru stiu de acest blestem si evita sa pronunte numele piesei in incinta unui teatru. Acestia prefera ca in loc de Machbet,sa-i spuna: „piesa scoţiană”, „tragedia scoţiană”, sau simplu „piesa”.
Catre miezul noptii, Dickens lasa pana de-o parte si suspina usurat. A terminat – dar cu cat efort – cel de al saselea capitol care trebuie trimis prin posta de dimineata editorului sau. Ii mai raman inca 6 capitole de scris pentru a finaliza sfarsitul straniei aventuri a eroului cartii. Se va apuca insa de lucru doar peste cateva zile, cand isi va mai reface fortele. Pentru moment, se simte extenuat. Sufla in lumanari si urca cu greutate scarile, mergand sa se culce.
A doua zi, va fi gasit mort in patul sau.Charles Dickens,avea 58 de ani.
Remarcabila este vestea decesului lui Charles Dickens,care avea sa starneasca in intreaga lume, o mare emotie;se spune ca moartea lui Charles Dickens a fost anuntata copiilor ca fiind un doliu in familie. Un baietel, foarte impresionat de moartea scriitorului, a intrebat: „Atunci, si Mos Craciun va muri?”
Daca moartea scriitorului avea sa provoace o asemenea mahnire,imaginati-va ce aveau sa simta miile de cititori care urmareau in fiecare luna episoadele romanului "Misterul lui Edwin Drood ",pentru ca niciodata nu aveau sa mai cunoasca sfarsitul romanului.Charles Dickens nu lasase nici macar un rezumat sau vreun plan al lucrarii sale.
Si totusi,intr-o zi,de sub lumina tiparului,avea sa ia nastere ultimele sase capitole ale romanului,scrise chiar de acelasi scriitor,dar folosind o alta mana...
Dupa doi ani,un om necunoscut opiniei publice,dar despre care se stia ca era ajutor de tipograf,reuseste sa scrie ultimele sase capitole ale cartii,"dictate chiar de Clarles Dickens".Bineanteles, toti criticii s-au repezit asupra cartii razand batjocoritor, fiind gata sa o desfiinteze. Dar citind-o, uimirea lor a fost fara margini. Au trebuit sa recunoasca cu totii ca in aceasta lucrare se regasesc stilul, verva, umorul si intreaga malitiozitate a marelui romancier englez. Iar unul dintre critici a mers pana acolo incat a scris: „Daca n-am sti ca aceasta carte a fost scrisa de un tanar din Brettleboro, s-ar putea crede ca este chiar opera lui Charles Dickens…”
Acest tanar, Thomas James, autor al ultimelor sase capitole, n-a mai scris absolut nimic pana in anul 1873. El a parasit scoala la 13 ani pentru a deveni ucenic tipograf,stiind doar sa scrie si sa citeasca.In plus, cand citea, lecturile lui erau acele reviste pentru adolescenti pline cu aventuri cu indieni.Nu deschisese niciodata vreo carte de Dickens!
2) Dupa publicarea cartii din 1873, Thomas James n-a mai scris absolut nimic. Nici macar o povestioara pentru copii, nimic!… Dupa publicarea romanului "Sfarsitul misterului lui Edwin Drood", vazand entuziasmul criticii, editorul, care nu credea un cuvant din povestea fantastica, precum ca Dickens i-ar fi “suflat” tanarului sfarsitul cartii incepute, isi spunea ca a pus mana pe un tanar romancier foarte promitator, capabil sa-i urmeze lui Dickens. De aceea, el i-a comandat o a doua carte. Bietul Thomas James a refuzat, explicand ca nu ar sti niciodata sa imagineze un roman, sau sa povesteasca ceva. Atunci editorul a scos din buzunar un contract, i-a promis foarte multi bani si i-a cerut sa se apuce de lucru. Ademenit de suma, Thomas accepta sa faca o incercare.Incercarea tanarului a fost lamentabila. S-a dovedit ca nu era capabil sa scrie nici trei randuri corect,si astfel, cariera lui personala, s-a terminat.
Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost unul dintre cei mai mari oameni de cultura ai Romaniei,fiind autorul multor opere literare de exceptie:"Ioan Voda cel Cumplit","Razvan si Vidra","Arhiva istorica a Romaniei",aceasta fiind o parte insemnata a tezaurului cultural al tarii noastre.
Ceea ce nu stim despre acest scriitor,este ca a fost extrem de pasionat de ocultism,insa,aceasta pasiune a venit doar dupa ce si-a pierdut propria fiica,aceasta murind din cauza tuberculozei.
As fi ignorant,daca nu as trece in revista si interesul acestui scriitor pentru masonerie,el insusi facand de altfel,parte din masonerie.Dovada faptului ca B.P.Hasdeu era interesat de masonerie,si chiar facea parte din aceasta organizatie,se vede pe usa de la intrare a "Castelului de la Campina-Iulia Hasdeu".
In urma decesului mortii fiicei sale,B.P.Hasdeu,este aproape de pragul nebuniei,cand,intr-o noapte,in timp ce se afla la birou,mana scriitorului se pune intr-o miscare nebuneasca,scriind fara ca B.P.Hasdeu sa aiba aceasta intentie.
In doar cinci secunde,pe foaia alba,scria urmatoarele cuvinte:"Sunt fericita,te iubesc!Ne vom revedea curand-Iulia Hasdeu!".
Mesajul fiicei sale,avea sa-l transforme radical pe academicianul B.P.Hasdeu,acesta incepand sa manifeste interes pentru ocult,vorbind in fiecare zi,cu fiica sa prin intermediul unor mediumi.In cele din urma,la insistentele fiicei sale,B.P.Hasdeu,construieste un castel "in care spiritul Iuliei sa poata salaslui".
Astfel,a inceput construcţia castelului dedicat Iuliei pe un domeniu din Campina, in 1893, dupa planurile si specificaţiile fetei pe care le primea prin intermediul sedintelor de spiritism. Trei ani mai tarziu, edificiul era gata. Mai mult un templu decat o casa de locuit, fundatia castelului are forma unei cruci, iar cifrele trei şi sapte sunt adoptate fara retineri de geometria constructiei. Edificiul estre structurat in trei turnuri, iar la intrare se afla două jilturi imparatesti. Deasupra, Ochiul Divin incadrat in triunghi si deviza familiei Hasdeu: „Pro fide et patria”.
Scriitorii pe care i-am mentionat in acest articol,nu sunt singurii ce se pot incadra in tiparul misterului si al paranormalului,desigur,putem sa ne referim la multi altii,insa astazi,am ales sa vorbesc doar despre acestia.
Este interesant si in acelasi timp,frustrant,sa stii ca nu poti patrunde mai mult,in lumea acestor scriitori,aflandu-le misterele din viata lor.Dar,aceasta face obiectul unui alt articol ....
Comentarii
Trimiteți un comentariu