As vrea sa incep acest articol,relatandu-va o experienta a unui barbat din SUA pe nume Jerry.
Situatia prin care a trecut acest barbat ne va ajuta sa intelegem cat de frumoasa este viata noastra,ce perspective minunate ne ofera,ce putem face pentru a obtine ceea ce viata asteapta nerabdatoare sa ne ofere.Bineanteles,exista si capcana in care putem sa cadem , aici ne vom referi la un dusman care se afla permanent langa noi si asteapta momentul prielnic sa atace folosind o arma subtila, ce ajunge sa fie implantatata chiar de noi,in mentalul nostru,si care,in cele din urma poate lupta impotriva noastra.
"Viata este ca o cutie cu bomboane de ciocolata,
niciodata nu stii cu ce o sa te alegi". Asemeni bomboanelor din cutia de ciocolata,cand mai dulci cand mai amarui, nu stii niciodata ceea ce viata iti poate oferi pana cand nu o deschizi cu adevarat si nu gusti.Astazi,s-ar putea sa ai o zi dulce,maine amaruie,dar,important este sa-ti deschizi viata si s-o gusti cu adevarat,indiferent de ceea ce vei primi! Ce se intampla cand refuzam sa deschidem "cutia de ciocolata"?
Aici ajungem la experienta acelui barbat din SUA,pe nume Jerry,experienta care am intalnit-o chiar astazi,in timp ce citeam o carte scrisa de Alan H.Cohen -Viata ca o teapa.
In clipa in care a vazut-o pe Cathy,Jerry s-a indragostit de ea.Reprezenta tot ceea ce-si dorea de la o femeie si chiar mai mult. Cathy era atat de minunata,incat Jerry se pierdea cu totul in preajma ei:genunchii ii tremurau,iar mintea o lua razna.Isi dorea foarte mult sa-i ceara o intalnire,dar il retinea teama ca nu este destul de bun pentru ea.
Daca ar fi invitat-o in oras si ea l-ar fi refuzat,ar fi fost nenorocit.Asa ca a devenit amicul lui Cathy:o mai suna din cand in cand,se mai intalneau uneori...
Nu era exact ceea ce-si dorea Jerry,dar se simtea bine cu acest tip de relatie;putea fi in compania femeii visurilor sale fara stresul unei legaturi care ar fi putut deveni dureroasa si ar fi putut s-o indeparteze pe Cathy din viata lui.
In cele din urma,dupa luni de zile de ezitari,Jerry n-a mai suportat.Si-a adunat tot curajul,i-a spus lui Cathy ca o place si i-a cerut o intalnire.Fata a acceptat,iar Jerry era cel mai fericit om de pe pamant.
Inca,nevenindu-i sa creada,Jerry a sunat la usa lui Cathy la ora sapte,vineri seara.Ea i-a deschis;era superba.
L-a imbratisat si i-a facut cadou un exemplar al cartii ei favorite,el i-a multumit si a condus-o la masina,apoi a pus cartea in torpedou. S-au indreptat spre Manhattan,unde Jerry a dus-o la teatru si apoi la un restaurant.
Totusi,seara n-a fost un succes-nu pentru ca s-ar fi intamplat ceva,ci pentru ca Jerry era foarte incordat,fiindu-i teama "sa deschida cutia de ciocolata". "Il place? Oare vor mai iesi impreuna?Ar putea avea o relatie?Oare va corespunde sexual?" Nelinistea si teama il impiedica sa se bucure din plin de prezenta lui Cathy si sa ii acorde toata atentia.
La despartire si-au spus ,,Noapte buna" si Jerry a plecat acasa foarte deprimat. Isi dadea seama ca fiind atat de stresat si temator,facuse o impresie proasta asupra fetei si ca o daduse in bara. Se simtea foarte prost si a decis sa nu o mai sune pe Cathy.Teama transformase presimtirea in realitate!
Au trecut zece ani si Jerry n-a mai vazut-o niciodata pe Cathy.La un an de la intalnirea lor a auzit ca se marita. El a mai avut cateva relatii,dar niciuna nu se compara cu ceea ce isi imagina ca ar fi trait cu Cathy.Intr-o zi,l-a sunat Hal,un prieten,care l-a anuntat trist ca a murit Cathy. Cancer la creier.
Inmormantarea urma sa aiba loc marti.Hal i-a spus ca inca mai are cartea pe care Jerry i-o imprumutase cu ani in urma,cea pe care i-o daruise Cathy la intalnirea lor.
-Jerry,ai citit scrisoarea dinauntru?l-a intrebat Hal.
-Ce scrisoare?
-Cathy a pus in carte o scrisoare pentru tine.E tot acolo,de cand mi-ai dat cartea.
-N-am deschis niciodata cartea,raspunse Jerry.Ce scrie?
-N-am deschis-o,e pentru tine.
-Deschide-o,te rog,si citeste-mi-o.
Hal a deschis scrisoarea si i-a citit lui Jerry continutul:
-,,Jerry,acum sau niciodata! Cathy".
Oricat ar parea de ciudata aceasta intamplare,este adevarata.Jerry n-a ajuns sa fie niciodata cu Cathy,crezand ca nu merita o femeie ca ea,pentru ca era foarte frumoasa. Ea insa a crezut!
Revenim acum la momentul nostru,cel prezent.Ce parere aveti despre Jerry? Daca in acest moment,in timp ce citesti experienta lui,ai putea vorbi pe chat cu Jerry,ce i-ai spune? Probabil ca,celor mai multi dintre noi,le-ar trece prin minte sa-i spuna:,,Hei,Jerry,cum de ai lasat sa-ti scape printre degete asemenea femeie?" ,,De ce ai lasat teama sa te impiedice sa simti gustul fericirii?" Cine stie ce alte intrebari ne-ar trece prin cap,nu-i asa? Insa,stiti ce este intr-un fel ironic in aceasta experienta reala?
Fiecare dintre noi,ne putem regasi in pielea lui Jerry! Ooo...da,si de cate ori nu am procedat in viata,asemeni lui Jerry? Fiecare dintre noi avem o Cathy-o imagine a cat de frumoasa si minunata ne-ar putea fi viata;o cariera plina de succes,sa gasim jumatatea visurilor noastre,sanatate,bunastare,fericire,tot ceea ce am visat vreodata,si vrem sa se materializeze in propria noastra viata,insa,de cele mai multe ori,asemeni lui Jerry,cei mai multi oameni isi spun:,,Nu merit,nu pot,nu am nici o sansa".
Dar stiti ce ne spune viata?
Asemeni lui Cathy,si viata ne spune: "Eu cred ca TU MERITI,TU POTI,AI TOATE SANSELE!"
Cati dintre noi au auzit glasul vocii,asigurandu-ne de acest adevar? Eu cred ca toti il auzim,desi nu se intampla asta in modul in care ne asteptam,aici este vorba despre un alt fel de mod de a percepe mesajul pe care viata ni-l transmite,este vorba de Legea atractiei.
Legea Atractiei si forta ei magnetica ajunge pretutindeni in
Univers si atrage alte ganduri care sunt inrudite din punct de vedere
vibrational… si ne aduc aceasta: atentia pe care o acordam subiectelor,
gandurile orientate asupra lor si raspunsul Legii Atractiei la aceste ganduri
sunt responsabile pentru fiecare persoana, eveniment sau conjunctura cu care ne intalnim .Toate aceste lucruri sunt aduse in viata noastra printr-un fel de
palnie magnetica puternica, in masura in care se aseamana vibrational cu
gandurile noastre.
In termeni simpli, aceasta inseamna ca, daca tu continui
mereu sa ai ganduri negative sau distructive in legatura cu tine insuti, cu
situatia ta din prezent si cu ceilalti oameni sau lucruri, creezi sentimente si
emotii negative, care conduc catre actiuni si obiceiuri negative, care creeaza
mai multe energii negative si situatii care vor reveni mereu in viata ta; mereu
si mereu...asa cum s-a intamplat in cazul lui Jerry. De aceea aceasta teorie este denumita Legea Atractiei, pentru ca
atragi in viata ta ceea ce gandesti in mod predominant.
Pentru a intelege mai bine ideea,ganditi-va la principiul legat de alimentatie:,,Esti ceea ce mananci",sau, cu alte cuvinte, spune-mi ce maninci ca sa-ti spun cine
esti.
Daca hrana fizica arata foarte multe in privinta noastra,cu siguranta ca si gandurile noastre,emotiile noastre,vor transmite un mesaj atat celor din jurul nostru,dar mai ales universului,iar in momentul in care universul primeste mesajul nostru,stiti ce face cu el? Simplu: NE RASPUNDE!
Cum ne raspunde? In functie de ceea ce gandim,ceea ce simtim,ceea ce credem!
Universul raspunde in totalitate gandurilor tale. Ce vrei cu
adevarat? Stai jos si scrie ce vrei pe o foaie de hartie. Foloseste timpul
prezent. Poti incepe prin a scrie "Sunt atat de fericit si multumit acum
ca ..." si apoi explica cum ai vrea sa fie viata ta. In fiecare aspect al
ei. E ca si cum ai avea Universul drept catalog si l-ai rasfoi, spunand
"Mi-ar placea sa traiesc acesta experienta si sa am acest produs si mi-ar
placea sa am un partener asa si asa." Procedand asa nu faci decat sa-ti
impui propria ordine in Univers. E simplu.
Al doilea pas este raspunsul. Raspunde la cererile tale. Nu
e vorba de a da forma fizica acestor cereri. Universul va face asta pentru
tine.
Toate fortele universale vor raspunde gandurilor pe care le-ai pus in
miscare. Ginul: "Dorinta ta este porunca pentru mine." Universul va
incepe sa se rearanjeze pentru a se potrivi dorintelor tale. Cei mai multi
dintre noi nu ne-am permis sa nazuim catre ceea ce ne dorim cu adevarat, pentru
ca nu vedeam cum s-ar putea intampla acest lucru.
Daca cercetezi putin iti va
deveni evident ca oricine care a realizat candva ceva nu stia cum va face acel
ceva de la bun inceput. Stia numai ca urma sa faca acel lucru. Nu e nevoie sa
stii cum se va intampla acel lucru. Nu trebuie sa stii cum se va rearanja
Universul. Nu stii cum, asta ti se va arata. Tu vei atrage numai modul in care
urmeaza sa se intample. Cineva ar putea spune, "Trebuie ca ceva nu merge,
pentru ca eu cer, si iata, lucrul cerut nu este nicaieri." Intr-adevar, tu
ceri. Insa acesta nu este decat primul pas. Universul iti raspunde de fiecare
data, fara exceptie.
Mai exista un pas pe care trebuie sa-l intelegi, si care
este pasul al treilea, care inseamna primirea a ceea ce ceri. Pentru a primi
trebuie sa te situezi pe aceeasi lungime de unda cu ceea ce ceri. Cand esti pe
aceeasi lungime de unda cu ceea ce ceri, te simti minunat. Acesta este
entuziasmul, aceasta este bucuria, aceasta este recunostinta, iata cum se simte
aceasta stare. Dimpotriva, atunci cand simti disperare, spaima sau furie,
aceste sentimente indica faptul ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu ceea
ce ceri. Atunci cand incepi sa intelegi ca ceea ce simti este totul, incepi
sa-ti directionezi gandurile dupa sentimentele pe care ele le starnesc. Incet
incet le gasesti locul si devii una cu ele iar ele se vor manifesta in
existenta ta. Cand incepi sa transpui fanteziile in fapte, vei fi in pozitia de
a construi fantezii din ce in ce mai indraznete. Acesta este, prietene,
procesul creator.
Nu este usor sa te pozitionezi in mod corect cu ceea ce viata-universul,este pregatit sa-ti ofere,pentru ca unii oameni pot trece prin experiente atat de crunte si dureroase incat isi pot pierde speranta ca "in cutia de bomboane" vor gasi ceva ce merita sa gusti-asa cum este viata ,cu cele doua ingrediente:dulce si amar.
Cu toate astea,daca vrei sa fii fericit,sa reusesti,si sa ai un scop in viata,nu trebuie sa te lasi doborat la pamant si sa-ti plangi de mila,pentru ca astfel ai transmite universului urmatorul mesaj pe care il ilustrez prin acest banc:
Un tip in autobuz, se gandea: "Sefu’ ma terorizeaza,este un nesimtit,colegii
sunt naspa rau, prietenii - niste ratati, nevasta prostituata..." In
spatele lui, cu un carnetel, ingerul pazitor isi noteaza si se gandeste:
"Ce dorinte ciudate. In fiecare zi la fel. Dar ce pot face eu ? Dorinta-i
dorinta!
Cu alte cuvinte,"dorinta ta e porunca pentru mine!" Si apoi ne miram de ce ne lovim de tot felul de lucruri negative.
Si fiindca tot vorbim de lucruri negative,spuneam la inceputul articolului ca avem un dusman care sta langa noi,si reuseste sa implanteze in mentalul nostru o arma pe care o va folosi impotriva noastra;spiritul negativ.
Cine este acest dusman?
As vrea sa-l ilustrez folosindu-ma de persoana care ma motiveaza ora de ora,zi de zi,luna de luna,an de an;Nick Vujicic,care s-a nascut cu sindromul Tetra- Amelia.
Cand s-a născut Nick Vujicic, în urmă cu 29 de ani, în
oraşul Brisbane din Australia , în sala de naşteri s-a
aşternut liniştea. Tatălui său, prezent la naştere, i s-a oprit respiraţia
pentru câteva momente, iar medicul şi asistentele au încremenit. Mama lui Nick
îşi auzea nou-născutul plângând, dar se întreba unde e: nu credea că arătarea
fără mâini şi fără picioare este copilul ei! În primele zile de la naştere,
niciun apropiat al familiei nu a îndrăznit să le spună părinţilor felicitări,
nimeni nu a trimis un buchet de flori la spital.
Copilăria i-a fost marcată de răutăţile colegilor, de
neputinţa de a-şi face prieteni şi de ignoranţa oamenilor din jur, care i se
adresau mereu ca unui copil retardat.
La vârsta de 10 ani, puştiul a decis că nu-şi mai suportă
viaţa şi a încercat să se sinucidă, după ce îşi făcuse o listă cu toate
lucrurile pe care nu le va putea face în viaţă, din cauza handicapului, şi de
care realiza că nu se va putea bucura vreodată.
"Mă gândeam că nu m-aş putea însura. Cine ar vrea un
soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de
mână soţia? Cum aş dansa cu mireasa mea în seara nunţii?", îşi povesteşte
Nick momentul de cumpănă în interviurile pe care le acordă în întreaga lume.
Părinţii au fost principalii lui susţinători. L-au sprijinit
mereu şi l-au încurajat. Au refuzat să-l înscrie la o şcoală pentru copii cu
handicap, aşa că şi-au folosit imaginaţia pentru ca Nick să facă faţă
cerinţelor. Cum cel mai greu era scrisul, i-au construit un dispozitiv de ţinut
creionul, lipit de un deget ce iese din ciotul care-i ţine loc de picior stâng.
După liceu, Nick Vujicic a urmat cursurile Universităţii
Grif fin din Logan , Australia , de unde a obţinut o
dublă specializare, în Contabilitate şi Planificare financiră. La 19 ani de la
momentul în care l-a bântuit gândul morţii, Nick se bucură de cereri în
căsătorie de la femei din toată lumea. A avut câteva relaţii stabile, însă mai
aşteaptă încă femeia care să îi devină soţie.
Scrie la calculator 43 de cuvinte într-un minut
Când se trezeşte dimineaţa, Nick dă la o parte pătura cu
ciotul ce-i înlocuieşte piciorul stâng şi aprinde lumina cu o crosă. Se mişcă
prin casă ajutându-se de ciot, se spală pe dinţi cu o perie fixată într-un
dispozitiv lipit de perete, se bărbiereşte şi îşi piaptănă părul cu o
improvizaţie similară şi apoi se aşază la computer. Chiar se pricepe la mânuit
tastatura! Poate tasta 43 de cuvinte pe minut, cu degetul mare ce iese din
ciot, şi pe care îl alintă "copănelul de pui".
Slujba lui: orator motivaţional profesionist
La cei 29 de ani pe care îi are, Nick are un zâmbet
cuceritor, demn de platourile de filmare de la Hollywood , este charismatic şi-şi vrăjeşte
publicul din primele secunde. Acum te face să râzi, iar în clipa următoare să
plângi. Este orator motivaţional profesionist de la 23 de ani, a vorbit în faţa
a peste un milion de oameni de pe tot globul, pe care a vrut să-i convingă că,
prin voinţă şi determinare, orice necaz poate fi depăşit şi că nicio provocare
nu este de neînvins. Iar exemplul personal arată că ceea ce spune nu sunt vorbe
goale: Nick are propria companie de discursuri motivaţionale, face afaceri
imobiliare, investeşte pe piaţa de valori, iar prin intermediul propriei
fundaţii ajută şcoli din ţările lumii a treia şi sprijină construirea de
spitale şi orfelinate.
"Felul în care îţi vezi viaţa este prima
cheie"
Momentul în care Nick Vujicic a trecut de la frustrare şi
depresie la optimism şi succes a fost cel în care s-a ambiţionat să-şi
privească viaţa dintr-o perspectivă pozitivă. În conferinţele lui, el spune:
"Felul în care îţi vezi viaţa este prima cheie. Lumea se uită la mine şi
se gândeşte că un om fără membre are potenţial limitat şi că nu va putea avea
succesul de care se bucură alţii. Serios? De ce? Doar pentru că nu am mâini şi
picioare nu înseamnă că nu pot face afaceri sau că nu pot învăţa
contabilitate".
Succesul unui om stă în felul în care îşi vede viaţa şi
viitorul, iar piedicile există doar în mintea lui, îi mai place lui Nick
Vujicic să spună.
Tânărul îşi priveşte handicapul ca pe un dar de la Dumnezeu,
iar credinţa lui face ca multe comunităţi religioase din întreaga lume să-l
invite să ţină discursuri. În 2008, a onorat o astfel de invitaţie şi la Timişoara .
Comentarii
Trimiteți un comentariu