La cel mai înalt nivel, toate
instituțiile politice, financiare și mass-media sunt guvernate de
Iluminați. Dar hai să facem un rezumat:
a) Mai întâi trebuie să
întemnițezi mintea umană într-o credință rigidă și un simț limitat al
realității. Obții astfel turma. N-are prea mare importanță care sunt
credințele, atâta timp cât ele sunt rigide și descurajează gândirea liberă și
întrebările de bun-simț. Creștinismul, iudaismul, islamul, hinduismul și
celelalte religii contribuie la înrobirea umană, în timp ce proclamă
„adevăruri”diferite.
b) Îi încurajezi pe cei care
urmează aceste credințe rigide să le impună și celorlalți și să le facă viața
foarte dificilă și neplăcută celor care nu se conformează.
c) Aduci aceste credințe în
conflict, asigurându-te astfel de existența disensiunilor și de ușurința în
controlul lor. În timp ce oamenii sunt preocupați să lupte pentru a-și impune
credințele și opiniile asupra celorlalți, ei nu sesizează că Iluminații îi
manipulează precum păpușarii. Oamenii sunt ca moliile care bâzâie în jurul
luminii: fermecați de credința lor religioasă, de scorurile la fotbal, de
ultimele episoade ale unei telenovele sau de prețul unei beri, așa încât nu
observă adevăratele schimbări din jur, care îi surprind ca o lovitură de bici.
Piramide în piramide sau
păpușa rusească
Iluminații au creat o
structură piramidală pentru întreaga societate, care le permite să pună în
aplicare un plan mondial, despre a cărui existență știu foarte puțini. Ea se
aseamănă cu păpușile rusești plasate una în alta, cea mai mare cuprinzându-le
pe toate. Iluminații au înlocuit păpușile cu piramide. Fiecare organizație de
azi este o piramidă. Cei puțini, din vârf, știu ce reprezintă de fapt
organizația și care sunt scopurile ei. Cu cât se coboară spre baza piramidei,
și cu cât numărul celor care lucrează în acea organizație este mai mare, cu
atât mai puțini sunt cei care cunosc planurile reale ale acesteia. Ei cunosc
numai sarcinile zilnice pe care le au de îndeplinit, fără a avea habar de
contribuția lor sau a celorlalți angajați din cadrul firmei. Cunoașterea este
compartimentată astfel, încât fiecare știe un singur lucru. Aceste piramide mai
mici, asemănătoare sucursalelor locale de bancă, intră în piramide din ce în ce
mai mari, până când se ajunge la cea care le conține pe toate.
Același principiu se aplică
corporațiilor transnaționale (cum ar fi cartelul petrolier), partidelor
politice, societăților secrete. La nivel înalt, toate acestea, la care se
adaugă imperiile mass-media și armata (NATO, de exemplu), sunt controlate de
aceleași piramide și aceiași oameni aflați în vârful piramidei manipulării. În
cele din urmă, avem de-a face cu o piramidă globală, care le cuprinde pe
celelalte, „păpușa” cea mare, dacă vreți. În vârful acestei ierarhii se găsește
elita Iluminaților, mai precis „cele mai pure” linii genealogice. Ei
coordonează aceleași politici prin fire aparent separate, chiar „opuse”. Așa au
obținut centralizarea globală în fiecare aspect al vieții: guvern, finanțe,
afaceri, mass media, armată. Nicidecum accidental, ci prin planuri calculate la
rece.
Jim Shaw, fost mason de
gradul 33, dezvăluie „meșteșugul” în cartea sa, „Înșelăciunea mortală” (The
Deadly Deception), Huntington House, 1988. El descrie cum masoneria se bazează
pe aceleași piramide compartimentate. La bază sunt cele 3 grade cunoscute drept
Gradele Albastre, de care cei mai mulți masoni nu trec niciodată, ca și de cele
33 de grade ale Ritului scoțian sau de cele 10 grade ale Ritului de York. Chiar
cei care dețin cele mai înalte astfel de grade nu știu care sunt adevăratele
scopuri, decât dacă fac parte dintre puținii aleși (liniile genealogice
hibride). Shaw afirmă că a fost surprins atunci când un mason de gradul 33 i-a
spus că urmează să „promoveze”, după care a părăsit templul pe o „altă ușă”.
Oficial, nu există un grad
superior celui 33. Doar oficial. Nivelurile superioare ale societăților secrete
sunt reprezentate și deci cunoscute numai de către cei aflați în vârful
piramidei. Aceste grade ascunse sunt cuprinse de o piramidă și mai mare, care
include toate societățile secrete și sunt oferite doar inițiaților de cea mai
„pură” descendență hibridă. Dar, chiar și la acest nivel, cunoașterea este
compartimentată. Cele 30 de societăți secrete cuprind milioane de membri în
toată lumea, care cred că știu în ce sunt implicați. Dar, de fapt, numai puțini
au idee de ceea ce se petrece, și mai puțini fiind cei care, de fapt, iau
deciziile.
Albert Pike, decedat în 1891,
a fost una dintre cele mai de seamă personaje ale masoneriei mondiale. Cele mai
celebre titluri ale sale erau cel de Suveran Mare Comandor al Consiliului
Suprem al gradului 33 și cel de Suprem Pontif al Masoneriei Universale. În
cartea sa, „Morala și dogma”, scrisă pentru masonii cu grade superioare, el
arată cum sunt induse în eroare nivelurile inferioare: „Gradele Albastre nu
sunt decât curtea exterioară sau porticul Templului. Inițiatului îi sunt
înfățișate o parte din simboluri, dar el este intenționat indus în eroare de
false interpretări. Nu este cazul să le înțeleagă, ci doar să creadă că le
înțelege... Adevărata lor semnificație este rezervată Adepților, Prinții
Francmasoneriei.
Jim Shaw spune că există două
categorii de francmasoni. Unii doar participă la întruniri și nu se obosesc să
înțeleagă ritualul, iar ceilalți fac toată munca, dar se mulțumesc să citească
fără să înțeleagă exact sensul cuvintelor. Mai există totuși un al treilea gen:
cei puțini, care știu adevărul și care controlează de fapt masoneria, cunoscând
ce ritualuri și inițieri trebuie făcute. Shaw confirmă, din proprie experiență,
cum francmasonii își manipulează confrații în ocuparea unei funcții la
serviciu. El povestește că directorul său de departament, un confrate mason,
l-a sfătuit să candideze pentru un anume post. Shaw nu se simțea calificat pentru
activitatea respectivă și credea că nu va trece de testul scris. Numai
insistențele șefului său mason l-au convins. La examen, a văzut cu uimire că
mai erau doar doi alți candidați pentru postul dorit. Subiectele de pe foaia
lui erau foarte ușoare și le-a terminat repede, în timp ce celorlalți doi li se
păreau grele și, prin urmare, n-au terminat testul la timp. Shaw a primit
postul. De ce? Pentru că nu a dat același test ca ceilalți. Când a părăsit
masoneria, lucrurile au luat o altă întorsătură. Șefii nu-l mai sprijineau, și
asta în cel mai fericit caz...
Acesta este doar un exemplu
al modului în care Iluminații și societatea lor secretă își așează oamenii în
poziții-cheie. Este uimitor cât de ușor este să-ți duci la îndeplinire
planurile atunci când oamenii tăi sunt în poziții-cheie de decizie și au
puterea de a-i alege pe cei din poziții importante, aflați sub conducerea lor.
De exemplu: îl controlezi pe șeful poliției care, la rândul lui, poate numi
șefii subordonați de departament. Acesta introduce politica Iluminaților și-și
alege subordonații importanți din rândul inițiaților din societatea secretă.
Aceștia pot numi oameni în departamentele lor și aleg, evident, inițiați din
societatea secretă. Și așa mai departe. De îndată ce controlezi omul din vârful
organizației, piramida este construită. Guvernele sunt structurate și ele după
același principiu.
Controlul maselor
Există două tehnici de
manipulare în masă pe care oamenii trebuie să le înțeleagă dacă vor să vadă
jocul pe care-l jucăm cu toții fără voia noastră. Pe una o numesc
problemă→reacție→ soluție, iar pe cealaltă, abordarea în pași. Aceste tehnici
sunt folosite de mii de ani pentru urgentarea planurilor și, împreună cu frica,
rămân cele mai eficiente arme ale Iluminaților.
Prima tehnică funcționează
astfel: știi că dacă propui deschis anularea libertăților de bază (începerea
unui război sau centralizarea puterii), va exista o reacție publică. Atunci
poți folosi programul problemă→reacție→soluție astfel: într-o primă etapă, creezi
o problemă, cum ar fi atacarea unei țări de către alta, un colaps politic sau
economic, ori o bombă teroristă... adică orice ar fi dispus publicul să creadă
că necesită o soluție. Apoi prezinți „problemele” create în secret așa cum vrei
tu ca oamenii să le perceapă. Găsești niște vinovați, țapi ispășitori, ca de
exemplu Timothy McVeigh din Oklahoma
Desigur că aceste soluții
implică centralizarea puterii, eliminarea libertăților fundamentale sau a
oficialilor și politicienilor care-ți stau în cale. Prin această tehnică,
oamenii pot fi manipulați să ceară ceea ce în mod normal n-ar cere niciodată.
Bomba de la Oklahoma din clădirea James P. Murrah din 19 aprilie 1995 a fost o
problemă→reacție→soluție clasică. În cartea mea „Și adevărul vă va elibera”, am
arătat cum McVeigh a fost victima unei înscenări puse la cale de forțe pe care
nu le-a înțeles și cum un simplu amestec de îngrășământ, aflat într-o camionetă
și aprins nu avea cum să producă asemenea pagube. Care au fost urmările acestui
eveniment? Legi „antiterorism” care au trecut prin Congres fără contestare și
au diminuat libertățile fundamentale ale americanilor. Nu împărtășesc opiniile
politice ale lui McVeigh și ale patrioților creștini în general, decât în
măsura în care ei dezvăluie câte ceva din planul de control global. Dar nu asta
este ideea, ci stabilirea adevărului despre ceea ce s-a petrecut, indiferent de
părerea și atitudinea celor implicați. Cred că aceasta se numește dreptate.
Cele mai eficiente scheme
problemă→reacție→soluție din secolul XX au fost cele două războaie mondiale.
Acestea au schimbat fața pământului și au dus la centralizarea masivă a
puterii. Organizația Națiunilor Unite, precum și predecesoarea sa, Liga
Națiunilor, au fost o creație a Iluminaților pe post de cal troian pentru
guvernul mondial.
Mass-media își joacă rolul cu
măiestrie în aceste scenarii de tip problemă→reacție→soluție. Ca proprietari ai
marilor trusturi de presă, oameni precum Conrad Black din Hollinger Group, știu
ce se petrece și-și folosesc ziarele pentru îndeplinirea planurilor
Iluminaților. Redactorii cheie numiți de ei, ca și unii ziariști faimoși pot
ști câte ceva. Dar cei mai mulți gazetari n-au nicio idee. Redactorii lor
marionetă opresc de la publicare orice articol care ar contraveni intereselor
Iluminaților, iar dacă vreun ziarist insistă să urmărească o poveste
indezirabilă, se pomenește în scurt timp în căutarea unui alt loc de muncă.
Apropo, cei mai mulți dintre
ei scriu din sursele oficiale. Ni se spune că surse de la Casa Albă sau din FBI
afirmă cutare sau cutare lucru. Acesta este modul de transmitere prin
mass-media a versiunii acelor evenimente pe care ei vor ca publicul să o știe.
Aceste reportaje țin prima pagina a ziarelor și topul știrilor radio și TV din
întreaga lume, iar ceea ce spun ei devine „normă”.
În săptămânile și lunile
următoare, cercetătorii interesați de adevărul adevărat încep să sape. Ei
găsesc dovezile care atestă că versiunea oficială a fost o minciună de la
început până la sfârșit. Întrebarea este: rapoartele lor sunt vreodată făcute
publice? Da, în broșuri și la posturi de radio cu buget infim și audiență pe
măsură, față de banii și audiența imperiilor mass-media ale Iluminaților. Chiar
și după ani de zile de când versiunea oficială a fost clar demontată, ea
persistă în mintea publicului. Oprește pe oricine în Londra, New York, Cape
Town, Sydney, oriunde în lume și întreabă-l ce s-a petrecut în Oklahoma, în Al
Doilea Război Mondial sau în Kosovo. De fiecare dată vei primi versiunea
oficială, deoarece este singurul lucru pe care l-au auzit.
Ruda apropiată a schemei
problemă→reacție→soluție este abordarea în pași. Știi încotro vrei să-i
îndrepți pe oameni, dar mai știi că, dacă le dai imaginea reală, vei întâmpina
opoziție din partea lor. Deci te îndrepți într-acolo cu pași mărunți și
prezinți fiecare aspect izolat și lipsit de legătură cu celelalte. Este ca o
centralizare făcută picătură cu picătură. Această tehnică este folosită mai
vizibil de către super-statul fascist cunoscut ca Uniunea Europeană. Dacă
politicienii ar fi propus de la bun început o Europă centralizată, cu legi și
monede comune, ar fi produs o adevărată revoltă. Oamenii și-ar fi amintit de
lupta împotriva lui Hitler pentru a opri o dictatură europeană, fără nicio
șansă de a fi acceptată. În schimb, Iluminații au oferit o zonă liberă de
comerț și chiar s-au folosit de problemele create de războaiele mondiale pentru
a încuraja cooperarea între țările europene. De îndată ce au oferit zona liberă
de comerț, a început expansiunea puterii, până când a devenit dictatura
politică și economică de astăzi.
La fel se petrece cu NAFTA
(North American Free Trade Agreement) – Acordul de Comerț Liber Nord American)
și APEC (Asia Pacific Economic Cooperation) – Cooperarea Economică din Asia și
Pacific), „zona liberă” din Asia și Australia. Privind astăzi știrile din ziare
și de la televizor, vedem că schemele problemă→reacție→soluție și abordarea în
pași sunt aplicate zilnic. Un mod eficient de sesizare a acestei scamatorii
este întrebarea: „Cine câștigă din faptul că eu cred această versiune a
evenimentelor sau accept soluțiile și schimbările care-mi sunt oferite?”
Răspunsul va fi aproape mereu același: cei care doresc centralizarea puterii și
eliminarea libertăților mele fundamentale.
Credința oarbă
De mii de ani, religia a
servit cel mai bine acestei structuri de control uman. Pe scurt, au fost create
sisteme rigide de credință, care nu sunt contestate, și au fost impuse prin
teamă, îndoctrinare, izolare și genocid al necredincioșilor. Au luptat unii
împotriva celorlalți pentru dominația asupra minții umane, producând astfel
plăcerea supremă a Iluminaților și ocazia acestora de a separa și domni timp de
milenii.
Altă întrebare: Este posibil
ca Iluminații, care își au originea în trecutul îndepărtat, cu mult înainte de
crearea acestor religii, să aibă „norocul chior” să le apară un vehicul atât de
potrivit pentru controlul uman? Sau este mai probabil ca aceste instituții de
înrobire umană să fie create în mod special chiar de către ei, pentru a le continua
planurile? Dar nici religia, nici economia sau politica nu reprezintă ele
însele adevărata conspirație. Toate fac parte dintr-o vastă rețea de
manipulare, menită să convingă masele să se încătușeze singure și să arunce
cheia.
Iluminații lucrează prin fiecare sistem de credință:
religios, politic, economic, rasial și cultural. Motivul este simplu: dacă vrei
să obții rezultatul unui joc înainte de începerea lui, trebuie să controlezi
toate părțile implicate în acel joc. Managerul unei echipe de fotbal nu poate
dicta rezultatul dacă controlează doar o echipă. Dar dacă le controlează pe
amândouă, poate decide scorul chiar înainte de începerea meciului. La fel stau
lucrurile și cu Iluminații, mâna ascunsă din spatele evenimentelor care ne
afectează lumea și viața de zi cu zi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu